Ziua a doua a inceput cu acomodarea cu cele trei straturi de pantaloni cu bazon si oricat de ciudat aratam si mergeam, cu siguranta altfel nu ma puteam urca pe bicicleta. Ma simteam de parca as fi facut pe mine. Ca sa nu mai spun mersul caraghios. Insa “contactul intim” cu saua bicicletei intre 6 si 8 ore cere niste sacrificii 🙂
Asadar la ora 7 am luat startul din fata hotelului hotarat sa duc pana la capat cei 173km dintre Turnu Magurele si Calafat. Vremea nu era urata. Era groaznica! Destul de frig in prima parte a zilei si o ceata de nu vedeai la 10m. Am mers o buna bucata de vreme in pluton incadrati de masinile de suport apoi plutonul s-a spart in grupulete, fiecare mergand in ritmul lui. Umezeala iti intra in oase, iar pe ochelari se forma o pelicula de apa si se abureau de nu mai vedeai nimic. Dupa 50km am hotarat sa-i scot, chiar daca vantul rece imi batea cu putere in fata si trebuia sa stau cu ochi intre deschisi.
Etapa a doua a fost o etapa relativ plata, aproximativ 300m diferenta de nivel, insa din nou calitatea asfaltului ne-a zdruncinat destul de serios pe multe portiuni din traseu. Ca sa folosesc o vorba de duh a maestrului Paul Dicu, referitor la Marathon des Sables, etapa asta a semanat cu un “viol duios”. Cele trei perechi de pantaloni parca nu vroiau sa se dea batute. Pe de alta parte, nici saua nu ceda. Era un soi de meci ajus la loviturile de la 11m in care cand era in avantaj saua, cand pantalonii. Pana la urma nu stiu cine sa va spun ca a invis, insa pe ultimii 30 de km incepusem sa ma ridic din ce in ce mai des de pe sa, oasele bazinului revoltandu-se la fiecare crapatura din asfalt, pietricica sau groapa peste care treceam.
Pe masura ce ne apropiam de Calafat vremea s-a schimbat radical. Ceata a disparut, iar pe la pranz a aparut si soarele care ne-a insotit pana la final. Mai aveam 45km pana la finalul etapei si soarele parca mi-a dat energie si am avut 20km pedalati cu peste 33km/h. Cat de mult a insemnat aparitia soarelui in mentalul cursei. Pentru ca nu credeam ca dupa 130km mai eram in stare sa merg cu viteza aceea.
Dupa 6h:46m am ajuns in Calafat bucuros ca s-a terminat si etapa aceasta cu bine si gandindu-ma cu oaresce teama la etapa urmatoare. Daca primele doua au fost relativ plate, maine vom trece granita in Bulgaria pe noul pod Calafat – Vidin si vor incepe urcarile. Traseul pana la Vratsa are 156km si 1370m diferenta de nivel. Picioare sa avem si sanatosi sa fim. Mergem mai departe!
Si ca sa incheiem ziua frumos, la ora 20:00, 14 insi au intrat in sectia de votare nr. 139 din Calafat si am facut coada la completat declaratii si la votat. Ce-i drept erau cam bulversate doamnele vazand atata lume “luand cu asalt” urnele, dar si mai mare le-a fost mirarea cand au aflat de unde venim, cu ce am ajuns aici si unde ne indreptam 😀
Si ca sa ne vedeti si in “miscare”, va las cu filmuletul etapei 1