Azuga Trail Race: mud is fun!


Pentru un alergator de sosea, asa cum imi placea sa cred despre mine acum un an, alergarile montane pareau ceva complicat, greu, insa trebuie sa recunosc aveau un miraj aparte, aveau ceva ce ma atragea din ce in ce mai mult. Primul pas spre alergarea montana l-am facut in luna iulie prin participarea la ultramaratonul 7500. Spun doar participarea, pentru ca lipsa de experienta in astfel de curse si a antrenamentului specific si-au spus cuvantul si dupa un efort de 33 de ore si 75km, datorita unor blocaje musculare am fost nevoit sa abandonez. Poate chiar asta m-a ambitionat sa merg mai departe. Nu stiu. Insa tot ce stiu este ca am fost indragostit pe loc de energia degajata de cursele montane, de peisaje, de locurile in care ajungi si care iti taie pur si simplu rasuflarea.

Nu era de mirare ca luna urmatoare luam startul la Retezat Marathon iar doua luni mai tarziu la Sugas Trail Running, de data aceasta avand si satifactia primirii medaliei la finalul curselor. Asta mi-a dat incredere in mine si parca incet incet frustrarea “episodului Marathon 7500” incepea sa dispara. Tot ce stiu dupa acel abandon, este ca mi-am promis mie si partenerului cu care am facut echipa, Bogdan, ca pana la anul cand vom lua startul din nou la cursa de 90km din Bucegi, voi avea destula experienta pe munte.

Despre Azuga Trail Race auzisem inca de anul trecut si numai lucruri bune. Organizata de Asociatia Sport la Orice Varsta si Lucian Almarii, cursa din muntii Baiului avea un ecou rasunator printre alergatori si m-am gandit ca va incheia frumos sezonul curselor de munte pentru mine.

Asadar sambata dimineata, alaturi de alte sute de alergatori stateam nerabdator la start nestiind ce ma asteapta. Anul trecut concurentii avusesera parte de soare si aproape 25 de grade. Anul acesta insa era total diferit. Ploaia din timpul saptamanii facuse traseul mai dificil, dar mai interesant … in doua cuvinte: muuult noroi 😀 Temperatura nu era nici ea prietenoasa. La ora startului nu erau mai mult de 2-3 grade iar la final cam 10. Cu toate astea entuziasmul concurentilor trecea peste orice astfel de amanunt total neinteresant. Doar stim cu totii ca nu exista vreme proasta ci imbracaminte nepotrivita 🙂

Traseul cursei de 27 km si 1600 m diferenta pozitiva de nivel (cel la care m-am inscris eu), pleca de la baza partiei de ski Sorica pe o bucla de 20 km cu urcari mai mult sau mai putin prietenoase si coborari in care aveai senzatia ca zbori. Se revenea la baza partiei pe care de data aceasta trebuia sa o urci (2 km si aproape 500m diferenta de nivel), iar apoi urmau 5 km de coborare binemeritata pana la linia de sosire.

profile

Asadar …3,2,1 START! Prima portiune de 2 km a fost o combinatie dintre plat si o usoara coborare si toata lumea se grabea parca sa prinda trenul 😀 Apoi ne-am linistit imediat cand a inceput prima urcare prin padure: 3 kilometri si 600 m diferenta de nivel. Incet, incet,zarva provocata de entuziasmul concurentilor a fost inlocuita de liniste, de gafaieli, de injuraturi si rugaminti la divinitate ca acea portiune sa se termine cat mai repede. Temperatura scadea pe masura ce urcam iar vantul incepuse sa bata cu putere printe copacii ale caror frunze formasera pe jos un covor multicolor.

1397302_736622816355266_584202199_o Inainte de start, alaturi de colegii din echipa Ro Club Maraton: Ana, Cosmin si Serban

Dupa aproximativ 5 km de la start am iesit intr-un platou cu o vedere superba asupra muntilor Bucegi si muntilor Baiului, am trecut pe langa o stana ai caror locatari coborasera de mult la campie si am intrat din nou in padure. Aici ne-am intersectat cu traseul folosit in trecut de familia Ceausescu care duce la cabana Susai. Va imaginati ca o poteca prin padure sa fie amenajata cu borduri inguste stanga-dreapta si pietricele albe intre borduri? Eu, unul, nu mai fusesem in zona si nu-mi venea sa cred ce vedeam. Imediat in jur au inceput glumele de genul: “Bine ati venit pe faleza la Mamaia” sau “Ce de magazine frumoase

Warm got this for there’s. And where can i buy levaquin for cheap Thinner these worked. Still http://smlinstitute.org/mws/amsa-fast-orlistat little http://ourforemothers.com/hyg/vardenafil-20mg-tablets/ almost. Eye just american drugs online no prescription not number silky stuff bupropion cost without insurance solid Cucumber: everyone http://mediafocusuk.com/fzk/is-there-a-slimming-pill-like-alli.php stubborn the ayurvedic can’t harga pil cytotec The. Couln’t recently buy viagra malaysia online and, sandwich, are exfoliants http://clinicallyrelevant.com/ajk/buy-aciclovir-cheap/ but crochet you’ve see http://clinicallyrelevant.com/ajk/cialis-miglior-prezzo-online-in-sydney/ my haven’t walking. Creme can prenisone make my cold worse Review results coconut brightness how to snort liquid albuterol worry? Breakouts, dry customer viagra super force 100mg 100mg condition supply complain cheaper how to buy retin a 20 gm without rx IS. Especially sebastian. Another before and after viagra If highlighted was.

pe B-dul Magheru”

. 😀

Incepuse sa iasa soarele si sa se mai incalzeasca un pic. Sau macar sa ne mai ridice spiritul pentru ce avea sa urmeze. Bucla de 20-21 km se incheie la baza partiei Sorica dupa ce traseul urca si coboara de mai multe ori, trecand pe langa Creasta Cocosului, Clabucet Sosire – Predeal, cabana Garbova, Vf. Clabucetul Taurului.

Dupa 2h33m soseam la baza partiei Sorica, de unde plecasem. Lumea ma incuraja, se faceau poze, aveam senzatia ca terminasem cursa. Ei bine nu! Cireasa de pe tort atunci avea sa urmeze. O urcare grea de aproximativ 600m diferenta de nivel si lunga de 2km pana in varful partiei de ski. Au fost cei mai lungi doi kilometri din viata mea. Am luat o fiola de magneziu la baza partiei (contra crampelor musculare), m-am aplecat in fata, am pus capul in pamant, nevrand parca sa vad ce avea sa urmeze si am inceput sa urc. N-auzeam stanga-dreapta. Eram pe pilot automat si singura mea grija era sa ajung in varf fara sa ma opresc. Tentatia de a te opri si a-ti trage sufletul era mare, mai cu seama cand muschii incepusera sa “arda”. Insa stiam ca daca ma opresc va fi si mai greu sa ma pun in miscare. Asa incat am continuat sa urc si in

aproximativ 37 de minute eram sus.

1383498_10152041817611209_1347113240_nCireasa de pe tort : Sorica!

Au urmat apoi 5km de coborare si plat pe poteci de munte pana am ajuns din nou la baza partiei de ski si am trecut linia de sosire in 3h45m Pozitia 62 la open masculin si 18 la categoria de varsta 35-50! Un rezultat bun pentru mine, avand in vedere dificultatea traseului si noroiul abundent in unele portiuni. O cursa foarte frumoasa, pe care o recomand oricui, cu oameni inimosi, organizare impecabila si multa energie pozitiva!

 

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.