Baneasa Trail Race si 6 luni de alergare spre Sahara

Dupa cum probabil v-ati obisnuit deja, atunci cand mai inchei o luna de alergare, imi place sa marchez momentul uitandu-ma un pic in urma la luna ce-a trecut. Si ma simt onorat sa impartasesc cu cine altcineva decat cu voi, cei care ma sustineti, momentele placute dar si cele mai putin placute din aceasta cursa nebuna inceputa in luna iunie.

Trebuie sa marturisesc de la bun inceput ca luna aceasta a fost de departe cea mai grea de pana acum. Stiu, asa am zis si luna trecuta si probabil ca o sa mai zic si peste o luna sau doua. Pardon! Peste doua luni, la sfarsitul lui februarie, la intoarcerea din Sahara, voi fi probabil mult prea fericit si implinit ca voi fi dus acest proiect atat de drag la capat, incat nu voi mai simti nici o apasare, durere, disconfort, oboseala, iar tot efortul celor 8 luni de alergare aproape continua mi se va parea un fleac.

Ei bine inca n-am ajuns acolo (desi mai e atat de putin) si dupa cum va spuneam si mai devreme luna a 6-a, ce tocmai am incheiat-o pe 15 decembrie s-a dovedit a fi una, daca nu chinuitoare, atunci cel putin frustranta. Frustranta pentru ca am avut o viroza teribila ce m-a tinut aproape 4 saptamani si care nu mi-a permis sa ies la alergat cat si cum mi-as fi dorit. Iar asta se poate vedea din graficul pe luni: in loc de 450 de kilometri, am reusit sa fac mai mult taras, doar 391 km. Au fost 6 zile din luna asta cand efectiv n-am reusit sa ma dau jos din pat din cauza racelii. Norocul meu au fost kilometri in plus pe care i-am alergat toata vara, ba pe la concursuri, ba pur si simplu la antrenament si care au facut ca acum sa imi pot “permite” luxul de a sta cateva zile in casa fara sa raman in urma cu programul. Calculul pe care l-am facut in iunie cand am inceput acest proiect a fost simplu: daca nu termin fiecare luna cu o medie de 15 km / zi nu voi reusi ca pana in februarie sa parcurg distanta Bucuresti – Tindouf (3600 km). Drept pentru care in primele luni am tras de mine cat de tare am putut sa alerg in plus si nu pot decat sa imi multumesc acum pentru asta 🙂

Si cum mai frumos se putea incheia inca o luna din drumul spre Sahara, decat printr-o superba competitie de alergare in padurea Baneasa, pe poteca, cu 20 cm de zapada scartaind sub picioare, alaturi de prieteni si colegi din Ro Club Maraton si nu numai. A fost Baneasa Trail Race, a fost o experienta de neuitat pentru mine, atat datorita peisajului de poveste, cat si datorita faptului ca a fost prima mea alergare pe un astfel de teren si pot spune ca mi-a placut la nebunie. Singurul regret este ca au fost doar 10 kilometri 🙂  Desi concursul a fost individual, organizatorii au propus si un clasament pe echipe, incurajand concurentii sa isi alcatuiasca echipe de 4. A fost o mare placere pentru mine sa alerg alaturi de Serban Damian, Didina Manole si Claudiu Osman in echipa Sky Runners.

La final, in timp ce toata lumea sarbatorea sfarsitul unei curse frumoase, eu ma bucuram din tot sufletul ca am reusit sa termin intreg si luna a sasea de alergare pentru asociatia Inima Copiilor si nou nascutii de la Marie Curie! Si ca am mai pus inca 10 kilometri peste cei 2840 alergati pentru ca nou-nascutii de la Marie Curie sa poata beneficia de RetCam!