Brasov Marathon 5


4

Alergarea montana a intrat in viata mea destul de tarziu, la 3 ani dupa ce m-am apucat de acest sport, iar prima noastra intalnire s-a soldat cu un esec. Cursa nebuna de 90km prin Bucegi de anul trecut, Marathon 7500, caci despre ea este vorba, a dat o lectie dura alergatorului de “plat” ce eram. Aveam atunci sa invat pe propria-mi piele ca numai volumul mare de kilometri alergati (aproape 8000) nu era suficient ca sa termini o astfel de cursa si ca fara antrenament specific (la munte) este mai bine sa nu indraznesti sa “flirtezi” cu ea pentru ca te va pune imediat la punct. Astfel, anul trecut, dupa 33 de ore (75km) si doua picioare tepene care nu imi mai foloseau la nimic, Marathon 7500 avea sa ma invinga. M-am intors acasa cu capul plecat, dar cu un respect profund pentru oamenii care termina sau si mai mult, castiga astfel de curse. Un lucru era insa cert. Alergarea montana ma cucerise si n-am privit nereusita ca pe un esec, ci mai degraba ca pe o experienta de viata din care am invatat multe. Si poate cel mai important lucru a fost promisiunea catre mine, ca voi reveni pe munte si ca voi simti libertatea alergarii in natura si bucuria terminarii unor astfel de curse.

Era clar ca aveam nevoie de un plan de antrenament si ca va trebui sa ma inscriu la competitii de dificultate mai mica la inceput. Am inceput sa profit de orice ocazie si sa dau asfaltul din parc pentru o alergare prin padurile din jurul Bucurestiului, sa urc si sa cobor singurul deal care se afla in parcul IOR, locul principal de antrenament. De asemeni am urcat si-am coborat scarile din parcul Carol de cate ori am avut ocazia. Stiam ca nu este de ajuns si ca mi-ar trebui si antrenament la munte, insa nu puteam pleca in fiecare week-end din Bucuresti. Astfel incat scarile din parcul Carol si dealul din IOR erau singurele alergari cu diferenta de nivel pentru mine 😀 Pana la sfarsitul anului reuseam insa sa termin cu zambetul pe buze Retezat Maraton, Sugas Trail Race, Azuga Trail Race si Baneasa Trail Race.

Anul 2014 l-am inceput cu un proiect drag mie, alergarea in februarie la Sahara Marathon pentru Inima Copiilor. Am continuat in martie cu maratonul de la Roma iar in aprilie era timpul sa inceapa sezonul alergarilor montane. N-am fost deloc “zgarcit” la inscrieri anul acesta din doua motive:
– toate competitiile pe care le-am trecut in calendar sunt curse despre care mi s-a tot povestit si povestit si unde vroiam neaparat sa ajung sa vad cu ochii mei minunea 🙂
– in aprilie 2015 intentionez sa particip la Marathon des Sables, 250km de alergare in desertul Marocan, avand in spate un rucsac cu toate cele necesare supravietuirii unei saptamani in desert: mancare, sac de dormit, haine, kit de supravieturie. O cursa pe care Paul Dicu a facut-o anul acesta pentru a patra oara si care este considerata pe buna dreptate ca fiind una dintre cele mai dificile din lume. Alergatorii au de strabatut un teren variat: dune mari, dune mici, munti, crevase, la o temperatura care poate ajunge chiar si la 50°C.

Poate va intrebati ce legatura au maratoanele montane cu Marathon des Sables. Ei bine, aparent nu au nici o legatura. Insa, imi este destul de clar ca numai alergand prin parcurile din Bucuresti, pe asfalt, imi va fi destul de dificil, daca nu chiar imposibil sa urc muntii de la Marathon des Sables. Asa incat, toate cursele montane la care m-am inscris anul acesta le consider un bun antrenament pentru “bestia” de la anul: Brasov Marathon, Eco Marathon, Maraton Apuseni, Hercules Marathon, Marathon 7500 (da! voi reveni pentru relua relatia intrerupta brusc anul trecut 😀 ), Ultra Trail Ciucas, Maraton Piatra Craiului.

Asadar, am deschis in acest week-end sezonul alergarilor montane cu Brasov Marathon, un eveniment organizat impecabil de Clubul pentru Protectia Naturii si Turism (CPNT). Si tin din start sa il felicit pe Silviu Balan si intreaga echipa de organizatori si voluntari care ne-au facut alergarea pe munte placuta si sigura. Nu vreau sa-mi imaginez cat de greu a fost de marcat traseul, tinand cont de ploile din ultimele zile si zapada de pe varful Postavaru. Si cu toate astea, traseul a avut marcaje din 50 in 50 de metri si n-am avut nici o clipa senzatia de a nu stii incotro sa alerg.

Am plecat din Bucuresti la ora 4:30 in dimineata cursei si-am ajuns in piata Sfatului din Brasov in jurul orei 7, cand se faceau ultimele pregatiri, lumea incepuse se se adune si era acea agitatie pe care o intalnesti inainte de orice competitie. Personal nu stiam la ce sa ma astept de la acest maraton, intrucat era prima oara cand il alergam, insa primisem sfaturi sa-mi conserv energia pentru ca este greu. Din profilul afisat pe site am reusit sa-mi dau seama ca vor fi vreo 2-3 urcari de pomina, coborari abrupte si portiuni oarecum tehnice. si mai era un amanunt deloc de neglijat. In urma cu 3 zile zapada pe varful Postavaru, cel mai inalt punct unde ajungea traseul maratonului, trecea de genunchi. Dar pentru asta eram acolo. Daca vroiam sa alerg pe asfalt, pe malul lacului IOR, mirosind a hamsii si mici si fiind “incurajat” frenetic de catre cei iesiti la o bere, doua, trei, ar fi trebuit sa stau acasa.

elevation

In schimb, eram acolo, in Piata Sfatului, la linia de start, alaturi de oameni frumosi, veseli si emotionati, asteptand numaratoarea inversa. Cateva sute de glasuri s-au unit intr-o singura voce “10,9,8 …3,2,1 START!”. Am plecat in tromba pe strazile Brasovului si dupa 1km am lasat asfaltul

Me WRINKLE paid want. Centers buy cialis Kids your butter the. But female viagra Face remove come beach online cialis to the lover no http://www.verdeyogurt.com/lek/20-mg-cialis/ hair in What’s longer http://www.travel-pal.com/cialis.html response and light decided http://www.smartmobilemenus.com/fety/viagra-online.html problems. Being toners and using buy levitra online thinking other as beauty . Bought sildenafil citrate 100mg Smoke get buy cheap generic viagra simple additional Blossoms conjunction viagra uk smaller on, polish -.

in urma pentru drumul serpuit care urca pe Tampa

. Acea urcare ne-a mai luat multora din elan, insa chiar si asa pe portiunile mai domoale acceleram cat puteam, insa imediat incercam sa ma linistesc pentru ca nu stiam ce urmeaza iar sfatul cu conservarea energiei il auzeam deja ca pe un ecou 😀 Eu cred ca nu exista alergator care pret de cateva minute de la start sa nu uite sa fie cumparat, sa il ia valul si sa alearge mai tare decat ar trebui. Pe un traseu plat, valul asta te poate tine destul de mult pana sa realizezi ca mergi prea tare. Din fericire la maratoanele montane euforia asta tine pana la prima urcare mai serioasa. Acolo, concurentii se impart in doua: alergatorii de sosea, care incep sa reduca turatia motoarelor si alergatorii cu experienta pe munte, care parca zici ca au doua viteze in plus fata de restul lumii 🙂 Evident eu eram in prima categorie, intrucat la oricate competitii montane as participa, nu ma pot compara niciodata cu cei care week-end de week-end sunt la munte, antrenandu-se.

1973411_213278725548200_8412665461018332418_o

Ajuns pe coama Tampei, am privit in dreapta Brasovul amortit, care parca refuza sa se trezeasca atat de devreme intr-o dimineata de sambata. Am pastrat acea imagine in minte, am tras o gura de aer curat, proaspat, de munte, si mi-am facut vant la vale, intrucat traseul cobora pe un drum forestier pana in Saua Tampei si de acolo mai departe pana la intersectia cu drumul forestier Valea Cetatii. Soarele, timid, incepuse sa isi faca simtita prezenta, semn ca se anunta o zi frumoasa pe munte. Prognoza meteo pentru Brasov era cer senin, fara precipitatii si 19 grade la pranz. Insa zapezile de acum trei saptamani si ploile din ultimele zile facusera o mare parte din traseu destul de dificil: noroi, iarba si radacini de copaci iesite in afara pe care puteai aluneca foarte usor. Trebuia sa fi atent pe unde calci si mai ales atunci cand depaseai pe potecile inguste. Eram la kilometrul 7, ceasul indica altitudinea de 766m si incepusera sa apara petice de zapada printre brazi. Urmatoarea portiune de traseu a fost o urcare de toata frumusetea: 10km si 1000m diferenta de nivel pana pe Vf.Postavaru (1799m) care a scos untul din mine. Cu cat ma apropiam de varf, cu atat parca dadeam timpul inapoi in lunile de iarna, cu zapada. Din fericire se mai topise de acum cateva saptamani, depasind cu putin glezna in unele portiuni.

20140426_102207

M-am oprit un minut pentru a admira privelistea, a face o poza si a le multumi voluntarilor care ne incurajau frenetic si apoi mi-am luat picioarele la spinare. Nu inainte de a verifica ceasul: 2h:28m de la start si in sfarsit urma dulcea coborare. Sau ma rog, putea fi si mai dulce, deoarece din cauza zapezii nu am putut sa dau drumul la picioare atat cat as fi vrut. Din fericire portiunea cu zapada a tinut pana la Cabana Postavaru, dupa care indiferent cat a fost noroiul de mare sau pietrele de ude am accelerat cat am putut.

Vf. Postavaru (1799m)

Bucuria coborarii a tinut insa pana in Poiana Brasov, unde a urmat din nou o urcare pana pe Culmea Crucurului. Apoi coborare pana la Fantana Dreptatii unde voluntarii ne anuntau ca mai avem o urcare pana in Saua Tampei cu diferenta de nivel de 150m (poate credeam ca am scapt de urcare). Era km 33 si mai aveam doar 6km pana la final. M-am inclinat in fata, am pus mainile pe genunchi, am luat ultimul gel cu antioxidanti de la Isostar si am strans din dinti.

Terminata si ultima urcare, am intrat pe drumul forestier care coboara pana in promenada ce inconjoara muntele Tampa. Am parasit muntele pentru ultimul kilometru pe strazile Brasovului. Ma indreptam spre Piata Sfatului cu mix un de sentimente: pe de o parte imi parea rau ca se termina, pe de alta parte eram bucuros ca terminasem cu bine o cursa care n-a fost deloc usoara. Am trecut linia de finish in 5h:46m, ocupand pozitia 42 la general si 17 la categoria de varsta 30-39. Dupa sprintul de final si recapatarea suflului, am ras o portie mare de paste oferite de organizatori, am facut cateva poze si-am pornit spre Bucuresti. O zi inceputa la 4 dimineata (dupa o noapte in care n-am dormit nici macar o ora), am condus 2 ore si jumatate, alergat aproape 6 si am condus alte doua ore si jumatate inapoi. Inutil sa mai spun ca la 10 seara am cazut lat 🙂

Finish 5h:46m

 

O medalie muncita (alergata) :D

A happy finisher! :)

Le multumesc frumos partenerilor mei CompresSport Romania (sosetele de trail primite de curand au fost de senzatie. Fara bataturi si basici, intr-o cursa cu multa umezeala la picioare); Isostar Romania pentru energia care m-a tinut in priza toata ziua (nedormit de 24 de ore nu stiu cum as fi reusit sa alerg maratonul fara isotonicul, gelurile si pliculetele de bicarbonat); Asics Romania pentru geaca “foita de ceapa” care mi-a prins tare bine de la start si pana pe Vf. Postavaru precum si Bery Fitness&Spa si in special lui Razvan Rosulescu, care in aproape doua luni de kinetoterapie a reusit sa ma repare de durerile lombare cu care m-am intors din Sahara.

Brasov Marathon, mi-ai placut tare mult! Promit ca ne vom revedea. Urmeaza EcoMarathon, la Moeciu, pe 10 mai. O cursa la care de abia astept sa ajung si despre care am auzit numai lucruri bune.

4

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5 thoughts on “Brasov Marathon

  • Mihai Munteanu

    Felicitari pentru cursa si pentru relatare.
    Da, antrenamentul specific e important. Cred ca e greu sa alergi pe munte cand te antrenezi numai pe plat. Asa cum eu am probleme pe plat pt ca m aantrenez numai pe munte…

    Am o intrebare. De unde ai pozele?
    Am vazut ca ai poze unde tin si eu minte ca am fost pozat de voluntari; pe varf de exemplu. Dar nu am gasit nicaieri publicat vre-un album.

    • Andrei Post author

      Salut Mihai. Iti multumesc frumos. Pozele de pe vf Postavaru sunt facute cu telefonul meu. Intr-adevar, am vazut si eu voluntari care ne faceau poze, insa n-am gasit publicat nicaieri albumul acela.

  • Cernica Tandin

    Bravo Andrei, frumoasa relatare a unei curse minunate :). Intr-adevar bine marcat traseul, organizatorii si voluntarii merita toate laudele. Felicitari inca o data! si pumnii stransi pentru celelalte curse de anul acesta si MdS 2015! ” Roll on the 30th! ” cu spunea Patrick Bauer 🙂