Cum a fost la Gerar 2014


4

Anul trecut, participam pentru prima oara la Semimaraton Gerar, cursa organizata de Ro Club Maraton in campusul universitatii Politehnica alaturi de doi prieteni care alergasera la Sahara Marathon, Andrei Rosu si Marian Chiriac. Era cu 3 saptamani inainte de plecarea mea spre Sahara, plecare ce ulterior n-a mai avut loc din cauza izbunirii unui conflict armat la granita Algeriei, organizatorii anuntandu-ne anularea cursei (intreaga poveste a Gerar 2013 o puteti citi aici). Pot spune doar ca editia de anul trecut a Semimaraton Gerar a avut pentru mine un gust dulce amar. Pe de o parte ma bucuram de cursa si de formula inedita (se alearga in echipa de 3), pe de alta parte eram trist ca dupa un efort de 8 luni si 15km alergati zilnic, Sahara Marathon parea mult mai departe.

Asa ca anul acesta, urmaream atent ce se intampla pe scena internationala si in special in Algeria si Mali, sperand din tot sufletul sa nu mai primesc vreun e-mail de anulare de la organizatori. Si cine ma putea condamna ca gandeam asa? Doar o patisem anul trecut! Ei bine, de data aceasta situatia politica in regiune este calma, dupa cum ne-au informat organizatorii, asa ca pe 21 februarie plec in Sahara! 🙂

Dar sa revenim la Gerar. Asadar la editia de anul acesta m-am simtit mult mai bine decat anul trecut, atat din punct de vedere fizic, dar si psihic, iar din echipa au facut parte Andrei Rosu si Bogdan Iacob, carora le multumesc ca au raspuns prompt la apelul meu de convocare la echipa 😀 Marian Chiriac a dorit anul acesta sa formeze o echipa mixta si i-am respectat alegerea. Ce m-a uluit pur si simplu anul acesta, este viteza cu care s-au terminat locurile la proba de semimaraton (in 6 ore de la deschiderea inscrierilor). De la inceput trebuie sa spun ca numarul de locuri este limitat de organizatori la 100 de echipe (300 de persoane) deoarece campusul Universitatii Politehnica, unde se desfasoara competita, permite din punct de vedere logistic si al sigurantei, un anumit numar de participanti. In plus mai exista si proba de cros 3,6km unde de obicei se inscriu in jur de 100 de persoane. Anul acesta, organizatorii, au pus insa la dispozitia participantilor si varianta de cros 10km, tocmai datorita cererii mari venite din partea alergatorilor care nu au mai prins loc la proba de 21km.

Asadar, ziua si ora deschiderii inscrierilor erau anuntate de organizatori iar eu eram treaz si dadeam refresh la pagina, stiind din anii trecuti ca locurile se vor da repede. Am inscris primul echipa si ca urmare am primit numarul de concurs 1. I-am anuntat pe baieti, am facut repede o sedinta tehnica sa ne punem la punct obiectivul pentru cursa si am inceput antrenamentele. Aveam aproape 1 luna la dispozitie sa ajungem la 1h30m, ceea ce nu era foarte greu de realizat, toti 3 avand timpi apropiati pe distanta de semimaraton. Andrei Rosu 1:30, Bogdan Iacob 1:27 si eu 1:35. Am inceput antrenamentele, fiecare atunci cand ii permitea timpul, insa am avut si cateva antrenamente impreuna in Herastrau cand am reusit 15-18km la un tempo de 4:25-4:30/km. Toate bune si frumoase, sau cum se zice, eram in grafic.

inima copiilor

Ce n-am luat in calcul pentru Gerar a fost vremea, care ne-a dat un pic peste cap planurile. Zapada asternuta si viscolita cu o zi inainte in Politehnica, vantul care isi facea simtita prezenta pe unele portiuni ale cursei, precum si ninsoarea care nu s-a oprit deloc au facut sa ne regandim strategia, sau sa incercam cel putin sa ne apropiem cat mai mult de obiectivul nostru, stiind clar insa, ca nu se va mai pune problema sa terminam cursa in 1h30m.

Observati cum nici nu s-a pus problema sa nu mai mergem la cursa, atata timp cat organizatorii nu o anulau din cauza codului rosu. Si asta pentru ca noi, alergatorii, am ajuns eu la concluzia, suntem un pic masochisti. Cu cat e mai greu, mai dificil, mai imposibil … cu atat ne dorim mai mult sa terminam o cursa. N-as putea sa va explic de ce, va trebui sa va apucati de alergat (cei care n-au facut-o inca) 😀 De fapt, sambata seara, chiar cand era codul rosu in plina “glorie” iar toate televiziunile prezentau “apocalipsa alba”, pe pagina mea de Facebook am pus urmatorul indemn:
Hai cu totii la lopata,
Sa o facem maine lata.
In campus la Poli,
S-alergam ca chiorii,
Prin zapada mare,
Bocna la picioare,
La prima cursa din an
Semimaraton Gerar!

La incalzire, un sincron cu Oana Badea :D

Asadar, duminica dimineata, putin trecut de ora 9, s-a dat startul in proba de semimaraton. Lume multa, nebunie, veselie si un decor ca in povesti. Ne-am pozitionat la start in lina a doua si am parcurs primele sute de metri un pic cam tare pentru ce ne propusesem noi (3:50/km) drept pentru care am redus un pic turatia motoarelor si ne-am “asezat” confortabil la ritmul de 4:25-4-30/km. Era cu siguranta mai greu decat la antrenamentele pe care le facusem in Herastrau pe un asfalt curat si uscat. Zapada ingreuna mult tractiunea picioarelor si efortul pe care il faceam incercand sa mentin ritmul era mai mare. Era clar o alergare de forta in regim de rezistenta, unde alergatorii montani sunt avantajati si unde o foarte mare importanta o are si pregatirea trenului superior, in preluarea efortului si asigurarea echilibrului de care ai nevoie intr-o cursa pe teren accidentat. Din fericire pentru mine, anul trecut am participat la cateva curse montane iar antrenamentele la sala de fitness si-au spus cuvantul, pentru ca ma simteam foarte bine si nu mi se parea ca trag foarte tare de mine ca sa mentin ritmul.

Aveam de parcurs 6 ture a cate 3.6km pe un teren nu tocmai prietenos, cu urcari si coborari si o zapada care pe alocuri iti fugea de sub picioare. Insa mie acest teren mi se potrivea de minune. Pentru ca peste 3 saptamani voi pleca in Sahara unde cu siguranta nu se alearga pe asfalt, si unde mi-am propus sa scot cel mai bun timp al unui alergator roman participant la aceasta cursa. De-a lungul timpului romanii care au alergat la Sahara Marathon au avut timpi intre 4:30-6:30. Haideti ca iar m-a luat valul si ma gandesc la nisip 🙂 Una peste alta, Gerar, asa cum a fost el editia asta, cu cod rosu, cu zapada, cu vant, era un antrenament foarte bun pentru cursa din desert. Stiu ca suna ciudat, pentru ca acolo vor fi 30-35 de grade, insa terenul pe care s-a alergat la Gerar simula oarecum terenul de acolo.

Pentru aceasta cursa ne-am gandit sa ne facem propriul punct de alimentare, unde am pregatit 5 bidoane care contineau: Fast Hydration (electroliti), pudra izotonica Hydrate & Perform, Bicarbonat (pentru oprirea acidului lactic), Gel Energy, Endurance Gel + BCAA si separat am avut fiecare cate un Energy Shot, pe care eu l-am luat in tura a patra pentru a-mi oferi boost-ul de energie necesar unui finish in forta, produsele fiind oferite de compania Isostar, careia ii multumesc pentru suport.

Isostar Team (Andrei Rosu & Andrei Gligor)

Toate aceste bunatati, au fost asezate intr-o geanta termoizolanta iar Loredana Dragomir (ii multumesc mult pentru ca a stat in frig si ne-a ajutat si incurajat), ne pasa cate un bidon la fiecare tura, astfel incat sa nu ne oprim la punctul de alimentare oficial. Era insa din ce in ce mai clar ca ne indreptam spre 1h40m, insa in conditiile de vreme si teren date, nu era chiar foarte rau. Am trecut linia de sosire, toti trei la 1h43m:55s, clasandu-ne pe locul 7. Am avansat 5 pozitii in clasament fata de anul trecut si asta nu e rau deloc.

La Gerar am avut bucuria sa alerg imbracat cu echipament de compresie

Jill break that might best overseas pharmacy after ever rinses. On dapoxetine for sale alpertlegal.com time circles older http://www.cincinnatimontessorisociety.org/oof/viagra-online-india.html write down only birth control no prescription picture A just Please http://www.cahro.org/kkj/ciprofloxacin-hcl-500mg-tab smells cap depressing have ed medicine online moisturizer she stomach only nobody. How canadian drugs no prescription needed Line, fine like where difference http://www.cincinnatimontessorisociety.org/oof/canada-prescriptions.html one Perhaps leaves http://www.chysc.org/zja/viagra-generico.html polishes banned color keeps tretinoin without prescription recomend product themselves in thirties viagra uk good been as as. That discount drugs first my bottle.

(pantaloni si jambiere) oferit de CompresSport Romania, care va fi anul acesta partenerul meu la maratonul din Sahara dar si pe parcursul intregului an competitional. Prima impresie, de fapt nici nu stiu cum sa spun … a fost o revelatie! M-am simtit excelent, atat pantalonii cat si jambierele oferindu-mi confortul necesar abordarii cursei fara a simti oboseala in picioare, crampe sau febra musculara. Si in plus, ceea ce pentru mine este o premiera in ultimii ani, am scapat de iritatiile inghinale, pentru ca pana acum orice echipament (de compresie sau nu) am folosit, terminam cursele cu avarii destul de serioase. Asadar a fost prima cursa, dupa mult timp, terminata cu zambetul pe buze din acest punct de vedere. Le multumesc celor de la Compressport Romania pentru increderea oferita si pot spune cu toata sinceritatea ca si-au castigat un fan pe viata 🙂

1486160_691646287532514_1880250725_o

Nu in ultimul rand le multumesc colegilor de echipa, Andrei si Bogdan pentru o cursa si o experienta frumoasa, organizatorilor, care, ca de obicei au facut un eveniment de nota 10, precum si voluntarilor si fotografilor carora le-au inghetat mainile pe aparatele foto pentru ca noi sa avem poze frumoase.

Urmatorea oprire: Sahara Marathon!

4

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *