“Run with your heart” (Alearga cu inima), asa ii spunea primul antrenor de atletism in anii ’70 celui care avea sa devina, mai tarziu, ultramaratonistul Dean Karnazes.
Am inceput proiectul “Andrei Gligor pana in Sahara” acum un an si patru luni in dorinta de a ajuta asociatia Inima Copiilor sa continue sa faca bine, sa aduca lumina in ochii nou nascutilor de la Marie Curie si speranta in sufletele parintilor. De atunci alerg cu picioarele, cu mintea dar mai ales cu inima pentru a strange cei 29.000 euro necesari cumpararii scanerului
retinian RetCam, de care spitalul are nevoie.
Cei 3600 de kilometri reprezentand distanta pana in desertul Sahara i-am terminat de alergat asa cum am promis, in 8 luni, dar partea caritabila a proiectului nu s-a terminat inca. Ne mai despart inca 10.000 euro de tinta noastra, RetCam, iar eu am continuat sa alerg (am depasit 5000 km) si o voi face in continuare pana cand voi intra pe usile sectiei de terapie intensiva de la Marie Curie cu promisiunea indeplinita.
Sambata aceasta am alergat din nou, de data asta pe verticala, in cadrul evenimentului Vertical Challenge – Steps for Life Edition. Locatia aleasa de organizatorii evenimentului (People for Sport, Smart Atletic, Pastel si RoClub Maraton) a fost una pe masura, National Arena. Regulile jocului erau simple. Se alerga pe trepte, fiecare atat cat putea. Pentru Gabriel Solomon a fost un test inainte de evenimentul de la anul, in care va incerca sa doboare recordul mondial la alergat 24 de ore pe scari. Pentru noi, ceilalti 6 care am participat la eveniment, a fost poate un test de anduranta, de testare a limitelor fizice si mentale, o provocare personala. Sunt convins ca fiecare a avut motivatia lui, insa pe toti ne-a unit un singur lucru. Toti am alergat pentru Inima Copiilor, pentru a aduce din nou in ochii opiniei publice proiectul “Andrei Gligor pana in Sahara” si pentru ca ne dorim din tot sufletul sa oferim o sansa la o viata normala nou nascutilor cu probleme de la Marie Curie.
Asadar dragilor, alergare pe scari … multe ore. Cand m-am inscris la eveniment anuntasem ca voi alerga 6 ore si desi nu imi dadeam seama prea bine ce insemna asta pentru ca in antrenamente niciodata n-am alergat pe scari mai mult de jumatate de ora, cu toate acestea eram hotarat sa-mi duc la capat misiunea. Aveam totusi o banuiala ca nu va fi foarte usor. Insa din experienta ultimilor ani de alergare, stiam ca daca doare la un moment dat, este poate pentru ca asa trebuie sa fie. Pentru ca altfel n-am merge mai departe, pentru ca ne-am multumi intotdeauna cu ce avem.
La ora 8 eram aliniati, gata de start, pe treptele primului inel din Arena Nationala. Culoarul pe care aveam sa alerg 6 ore sus-jos, jos-sus avea 69 de trepte si o diferenta de nivel de 10,08m (masurata la milimetru, cu rigla, de Oana Badea). Asadar calculele erau simple. La 100 de urcari, aveau sa fie 1000m pe verticala. Primele 2-3 ore au fost relativ usoare spun eu, chiar ne tineam de glume gandindu-ne cand vom trece prin dreptul altitudinii Vf.Omu, cand vom ajunge la Mont Blanc, etc. Starea de spirit era buna, iar cei care erau alaturi de noi din echipele de suport, dar si fotografi si cameramani, ne incurajau la tot pasul. Multumesc sotiei mele, care si de data aceasta mi-a fost alaturi 🙂
Daca la inceput aveam impresia ca alerg pe “Stairway to Heaven”, dupa 4 ore, faceam autostopul pe “Highway to Hell”. Muschii gambelor incepusera sa ia treptat structura si consistenta treptelor pe care alergam, insa eram hotarat sa nu ma opresc decat dupa ce ceasul va arata 6 ore. Multumesc Radu Cristi, care nu stiu de unde a scos niste boxe, le-a conectat la telefon si ne-a pus muzica, sa ne mai ridice moralul. Pentru mine, cele cateva melodii ACDC m-au facut sa uit de oboseala 🙂
Nu mi-a venit sa cred ca la fix 6 ore, terminam de facut cea de-a 360 tura. Si spun asta pentru ca 360 de ture inseamna 3600 m pe verticala. Alergasem pentru acest proiect 3600 km pe orizontala, pana in Sahara, iar acum, in 6 ore, 3600 m pe verticala! Coincidenta sau nu … se pare ca cifra 3600 se tine de mine. Si sa nu credeti ca mi-am propus de dimineata ca in 6 ore sa alerg distanta asta. N-aveam cum. Erau prea multe variabile si prea multe necunoscute la mijloc ca sa pot sa ma gandesc la asa ceva.
Asadar in 6 ore am reusit sa urc 24.840 de trepte si sa cobor tot atatea, cu o diferenta de nivel pozitiva de 3628m! Asta inseamna de 4,37 ori cea mai inalta cladire din lume, Burj Khalifa, sau 1440 de etaje de bloc de-ale noastre, sau 144 de blocuri cu 10 etaje 🙂
Multumesc celor care au alergat impreuna cu mine pentru Inima Copiilor: Gabriel Solomon, Daniel George Ilinca, Andrei Serbanescu, Cristian David Matei, Ionita Florin, Daniel Horhocea, Florin Bucur, Daniel Cirstoveanu si Cristi Farcas. Multumiri si DIGI24 care au fost alaturi de mine de la inceputul acestui proiect si au fost prezenti si sambata la Vertical Challenge, si nu in ultimul rand va multumesc voua, tuturor celor care, prin donatiile voastre faceti ca acest proiect sa devina incet, incet, realitate.