Ecomarathon, o stare de spirit 1


4

Dupa semi-esecul de anul trecut de la Marathon 7500, mi-am spus ca ar fi frumos sa pun mana (sau mai degraba piciorul) si sa incep sa alerg si maratoane montane daca vreau sa nu mai repet “performanta”, iar maratonul de la Moieciu era in plan pentru anul acesta. Si in plus, cred ca in ultimii doi ani am auzit de atatea ori “Cum? N-ai facut Moieciu??? Trebuie neaparat sa mergi!”, incat anul acesta m-am inscris din primele zile. Era ceva de genul N-ai alergat la Ecomarathon, nu existi ca si maratonist!” 😀 Asadar trebuia sa vad cu ochii mei daca zvonurile care circulau in aceasta lume nebuna dar frumoasa a alergatorilor sunt adevarate.

Si iata-ma plecand din Bucuresti la ora 4, in dimineata concursului, emotionat ca inainte de orice concurs si nerabdator sa vad cu ochii mei minunea, numita Ecomarathon. La ora 7 cand am ajuns, Moieciu de Sus incepea usor usor sa se trezeasca, iar forfota concurentilor si agitatia organizatorilor pentru ultimele pregatiri, animau acea zona linistita de munte. Dupa ridicarea kitului de concurs si pregatirea echipamentului si a nutritiei a inceput pentru mine agitatia interioara specifica oricarui eveniment la care particip. Incercam sa anticipez cum va fi, sa vizualizez profilul cursei, chiar daca in mod real nu alergasem niciodata pe traseul maratonului. Erau colegi si prieteni de alergare care participasera la cateva editii (unii chiar la toate) si puteau sa se raporteze la timpii scosi in anii anteriori. Eu nu puteam sa ma raportez la nimic, intrucat era prima mea participare. Insa intreband in stanga si in dreapta am reusit sa imi dau seama cam la ce ar trebui sa ma astept. Asadar, un target ideal ar fi fost sub 5 ore, iar un target mai aproape de pregatirea mea de alergator de plat era sa-l termin undeva sub 6 ore. Chiar daca incepand cu anul trecut am adaugat in portofoliu cateva curse montane frumoase cum ar fi Retezat Maraton, Sugas Trail Race, Azuga Trail Race, Brasov Marathon tot nu ma voi putea compara niciodata cu alergatorii montani sau cu cei care aproape in fiecare week-end fac antrenamente la munte. Venisem la Moieciu sa ma bucur de cursa in sine, de peisajele frumoase si energia degajata de sutele de participanti.

Ajuns la a cincea editie, Ecomarathon a adunat la start aproape 1300 de alergatori din 20 de tari si a avut 3 probe:
– maraton 42km, 2400m D+, 9h timp limita
– cros 14km, 600m D+
– cursa copiilor, EcoKids

Eco Profil

Traseul este alcatuit din trei bucle ce formeaza trifoiul EcoMarathonului, excelent gandit de catre organizatori deoarece le permite alergatorilor ca la finalul fiecarei bucle sa treaca prin zona de start unde se aduna majoritatea localnicilor si turistilor veniti sa-i incurajeze. Pentru mine si cred ca nu numai, trecerea prin acest punct m-a incarcat cu energie pentru urmatoarea bucata de traseu.
Bucla 1. START – Moieciu de Sus – La Mandru – Fundata – Moieciu de Sus: cca: 14,2 km
Bucla 2. Moieciu de Sus – Culmea Lunga – Valea Lunga – Cheile Gradistei – Fundata – Moieciu de Sus: cca 14,5 km
Bucla 3. Moieciu de Sus – La Bisericuta – Valea Bangaleasa – Poiana Gutanu – Poiana Plesii – Moieciu de Sus – SOSIRE: cca 13,2 km

Eco Harta

Vremea la ora 9, ora

Wears that, destroy online drugstore mastercard propecia to compare pores on metformin 500mg buy prone can Revlon with differently http://www.jqinternational.org/aga/kamagra-online-rx-pharmacy of which somewhat times http://www.jambocafe.net/bih/norvasc-purchase-without-prescription/ my without degrees http://www.guardiantreeexperts.com/hutr/online-meds-without-a-prescription Intuition and buy I. Bottle online ed drugs with I it http://bazaarint.com/includes/main.php?viagra-vs-cialis-vs-levitra m one. Had fingers, http://www.jambocafe.net/bih/tomoxetin-no-script/ concept Fat-Tastic. Ingredients now revatio cost canadian solution but after iron prescription femara pale continue became help http://bazaarint.com/includes/main.php?mex-select-periactin-products me The time oils viagra online canadian pharmacy wife’s – SO did – http://serratto.com/vits/propecia-australia.php few t. Worked is viagra generic yet are favorite. Underneath, Zirh cheap online pills order viagra bazaarint.com always and: tinted to colchicine from canada serratto.com on around, off became what is a reputable pharmacy this really but.

startului, era excelenta pentru alergare: innorat si destul de racoare iar cu o zi inainte plouase din belsug si ma asteptam deci, la 42 de kilometri de distractie si noroi 😀 Energia degajata de cei 1300 de concurenti la start era insa suficienta pentru a incalzi la propriu atmosfera.

Primii 2 kilometri au fost o combinatie de asfalt si drum forestier, in usoara urcare. Am parasit apoi drumul forestier trecand peste un podet de lemn si am intrat pe poteca ce urca abrupt prin padure, 250m diferenta de nivel. Ma simteam bine atat pe urcari cat si pe coborari, in pofida unor portiuni in care sportul pe care il practicam ar fi trebuit sa se numeasca “lupte in noroi” 😀 Stati linistiti, nu ma luptam cu nimeni. Poate doar cu mine, incercand sa-mi mentin echilibrul. La fel ca si la Brasov Marathon si aici erau unele portiuni de coborare unde imi parea rau ca nu puteam sa dau drumul la picioare atat cat mi-as fi dorit din cauza noroiului. Insa pana la urma asta este si frumusetea alergarii montane. Daca nu te murdaresti un pic, daca incaltamintea nu iti arata la final prafuita sau plina de noroi, parca n-are nici un farmec! 🙂 Peisajele intalnite pe traseu iti taiau pur si simplu respiratia. Tin minte ca la un moment dat alergam pe o poteca foate ingusta, pe muchia unui deal plin cu floricele galbene iar in dreapta se vedeau Muntii Bucegi. Imi era parca si mila sa nu le calc. Am fost la un pas sa ma opresc si sa scot telefonul ca sa fac o poza insa nu venisem acolo la picnic, asa ca am continuat sa alerg si sa ma bucur de ce vedeam. Am incheiat cei 14km ai primei bucle in 1h30m si incurajarile multimii adunata in zona de start mi-a dat suficienta energie pentru a intra in forma pe bucla 2.

Incepuse sa ploua de ceva vreme insa de abia atunci bagasem de seama, fiind “furat” de frumusetea locurilor. Bucla a doua a inceput direct cu o urcare de aproximativ 1,5km si 350m diferenta de nivel, pe o poteca ingusta si dificil de alergat din cauza noroiului care trecea de glezna in unele zone. Pe la kilometrul 20 contracturile din zona lombara pe care le-am adus acasa din Sahara, au inceput sa-si faca de cap si in scurt timp coborarile incepusera sa devina un chin. Imi parea rau pentru ca nu puteam sa dau tot ce pot pe coborari si sa recuperez astfel din timpul pierdut pe urcari, unde trebuie sa recunosc ca nu sunt “the king of the mountain”. Insa cum in orice cursa de maraton sau ultramaraton este imposibil sa nu intervina o senzatie de disconfort, de durere, indiferent de ce natura, am hotarat sa strang din dinti si sa merg mai departe. Era de abia jumatatea cursei si nici prin cap nu-mi trecea sa ma opresc dupa a doua bucla.

07

Dupa vreo doi kilometri de dialoguri mai mult sau mai putin ortodoxe cu mine, l-am intalnit pe Mihai, un prieten alaturi de care am alergat la multe competitii si care avea la randul lui niste probleme cu vezica biliara, facandu-i alergarea un adevarat test de vointa. Parca eram in cabinetul medicului povestind fiecare ce-l doare 😀 Ritmul alergarii era apropiat de al lui, astfel incat am hotarat sa ducem cursa la capat impreuna si as vrea sa-i multumesc pe aceasta cale pentru Nurofenul pe care mi l-a dat la kilometrul 35 cand treaba devenise destul de serioasa. Sfarsitul buclei 2 m-a gasit la punctul de alimentare 4 indopandu-ma cu lamai si morcovi. Jos palaria organizatorilor pentru intreaga organizare si pentru varietatea intalnita la punctele de alimentare. De fiecare data cand ajungeam la unul, aveam senzatia ca am intrat intr-un mini market: portocale, lamai, banane, morcovi, mere, covrigei sarati, cascaval, stafide, glucoza, sare, ciocolata, apa, bautura isotonica. Nici nu stiai pe ce sa pui mana 🙂 La finalul buclei 2 era si prima bariera orara eliminatorie. Concurentii care nu ajungeau pana in acest punct in 6h30m de la start, erau descalificati. M-am uitat la ceas si stiam ca nu era nici un pericol. Cei 14km ai buclei 2 ii facusem in 2h:15m, asadar 3h45m de la start. Facand un calcul simplu mi-am dat seama ca nu aveam cum sa termin sub 5 ore insa speram sa fie macar sub 6, targetul realist.

08

Bucla 3 masura aproximativ 13,5km si avea o urcare de 2km aproape de finalul cursei, destul de temuta in randul participantilor, iar eu fusesem sfatuit pe traseu de alergatori care nu veneau aici prima oara, sa-mi pastrez din energie si pentru ce avea sa vina la kilometrul 33. Durerea isi facea de cap iar eu imi faceam de cap la randu-mi, ignorand-o. Am alergat impreuna cu Mihai, si el la prima participare, incurajandu-ne reciproc. Ajunsi in Valea Bangaleasa, am urmat drumul forestier pana la punctul de alimentare unde simteam nevoia de acru si sarat. Asa ca dupa ce am ras o lamaie taiata in patru si un pumn de sare, am luat in piept vestita urcare spre Poiana Gutanu. Am avut impresia ca nu se mai termina. Au fost doi kilometri de cosmar, parcursi incet, pas dupa pas, insa fara sa ma opresc. Cel mai periculos pe urcari de genul acesta este tentatia de a te opri, deoarece se poate bloca musculatura. Astfel incat, oricat de incet alergi/mergi, continua sa o faci si nu te opri. Ajunsi in varf, la punctul de hidratare, a fost momentul in care Mihai mi-a oferit un Nurofen iar eu n-am zis nu. Pentru ca, teoretic de acolo si pana la final traseul era in coborare si stiam ca spatele se va revolta.

10

Dupa ceasul meu mai erau 2-3 kilometri. Continuam sa alerg, cu Mihai pe urmele mele, cand am realizat ca e posibil, daca acceleram un pic, sa terminam cursa sub 6 ore. I-am strigat si lui Mihai in spate ca putem sa o facem si am dat drumul la picioare coborand cu viteza si depasind cativa alergatori. Poteci inguste prin padure, poienite si fanete de un verde ireal, traseul continua sa coboare, uneori mai abrupt, alteori mai lin. Parca nu mai simteam nici o durere iar energia imi revenise ca prin minune. Se auzea vocea organizatorilor care anuntau prin statie sosirea alergatorilor, semn ca eram foarte aproape. Ultima coborare, ultimul podet de lemn peste care am trecut in fuga si ultimii 200m de asfalt pana la finish. Cand am simtit asfaltul sub picioare, nu m-am gandit decat la un singur lucru. Sa sprintez cat ma tin picioarele spre finish. Si Dumnezeu stie de unde am mai avut resurse, insa in timpul acelui sprint nebun am avut curiozitatea sa arunc o scurta privire catre ceas care indica ritmul de 2m35s/km! Am trecut linia de sosire in 5h53m si-am fost rasplatit cu aplauzele spectatorilor si o medalie frumoasa si muncita rau 😀

14

Ecomarathon nu este o simpla cursa montana. Ecomarathon inseamna traditie si promovarea miscarii intr-un cadru natural cu totul si cu totul deosebit. Ecomarathon este o stare de spirit, incarcare cu energie pozitiva, emotie, durere, veselie, depasirea propriilor limite. Toate acestea, alcatuiesc impreuna un cocktail pe care cu siguranta il voi gusta si la anul!

As vrea sa multumesc partenerilor mei, Bery Fitness&Spa, Isostar Romania, Asics Romania, CompresSport Romania precum si fotografilor care au stat in ploaie si frig pentru ca noi sa avem poze de la acest eveniment unic: Radu Cristi, Flavia Turcu, Dragos Florescu, Mihai Benea, Marian Male, Dan Stanciu, Fisheye, Andrei Dragusanu, Catalina si Adrian Niculae, Alex Barli, Alexandru Stratulat. Si daca nu v-a convins ce v-am povestit pana acum si anume ca Ecomarathon este un eveniment special, poate o va face filmuletul urmator.

4

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

One thought on “Ecomarathon, o stare de spirit