Iarna nu-i ca vara :)


Sub deviza “Uite iarna, nu-i ca vara, nici Gerarul ca Sahara” am participat duminica la a cincea editie a Semimaraton Gerar, o cursa care de la an la an creste si se maturizeaza, o cursa cu un format unic in Romania si la care voi reveni de cate ori voi putea cu mare placere.

Competitia se desfasoara la sfarsitul lunii ianuarie in campusul Universitatii Politehnica din Bucuresti si reuneste la start atat alergatori amatori cat si profesionisti, organizatorii punand la dispozitie trei probe: un cros de 3,5km, o cursa de 10,5km si o cursa de 21km. Probele de 3,5km si 10km sunt probe individuale, in timp ce cursa de semimaraton se alearga in echipa de trei persoane. Desi contestat la primele editii, acest format unic a inceput sa fie “imbratisat” de alergatori si sincer sa fiu este tare fain sa pleci de la start impreuna cu echipa, sa parcurgi toata distanta si sa treci linia de sosire in aceeasi formatie.

Dupa doua editii unde am iesit pe locul 12 respetiv 7, anul acesta n-am mai urmarit imbunatatirea performantei. Poate suna ciudat asta. Atunci de ce te mai duci la un concurs, ar putea spune unii. Ei bine, avand in vedere programul de pregatire pentru participarea mea in aprilie la Marathon des Sables, sunt extrem de precaut in aceasta perioada la orice potentiala accidentare. Mai mult decat atat, respect cu strictete antrenamentele de alergare dar si de forta la sala de fitness, avand in vedere ca peste doua luni va trebui sa fiu in stare sa alerg 250km in 7 zile, pe dunele de nisip marocane, la o temperatura de peste 50 de grade, cu un rucsac in spate cantarind aproximativ 12kg.

Asadar, anul acesta urma sa alerg la Gerar, bucurandu-ma pur si simplu de cursa, fara stresul timpului, fara strategii de echipa si fara sa stau cu ochii pe ceas din 5 in 5 minute. In programul meu de antrenament scria clar 21km cu o greutate de 6-7kg in rucsac, iar Gerarul mi-a oferit ceea ce aveam nevoie si mult mai mult: o alergare cu si intre prieteni, intr-o atmosfera frumoasa si in cadrul unui concurs excelent organizat, ca de fiecare data. Felicitari RoClub Maraton (din care sunt mandru ca fac parte), felicitari Oana si Gabi Solomon si zecilor de voluntari care au mai scris o editie de poveste.

In echipa din care am facut parte anul acesta s-au aflat doi prieteni tare dragi mie, Bogdan si Simona, pe care i-am cunoscut in iunie anul trecut si pe care impreuna cu Mihai Baractaru i-am antrenat pentru a alerga primul lor maraton, la Bucuresti, in octombrie.  Ma bucur mult sa vad ca le-a placut atat destinatia cat si calatoria si ca fac sport in continuare, Bogdan participand si la Triathlon Challenge Mamaia, anul trecut in septembrie, la proba olimpica (1500m inot, 40km ciclism, 10km alergare).

Simona si Bogdan stiau de nebunia pe care vreau sa o fac, participand la Marathon des Sables si au fost printre primii care m-au sustinut, atat pe mine personal cat si cauza pentru care alerg si anume Padurea Copiilor. Asa ca iata-ne la start, la prima cursa impreuna, imbracati cu tricourile pe care scria “Alerg pentru Padurea Copiilor”.

Am pornit intr-un ritm confortabil pentru toti (sub 6 min/km) si am hotarat sa il mentinem pana la final, bucurandu-ne de incurajarile celor de pe margine dar si de cei pe langa care treceam sau care ne depaseau. Sincer sa fiu, nici nu stiu cand au trecut cele 6 bucle de 3,5km si ne-am trezit pe ultima linie dreapta, cu Paul Dicu si Constantin Negrut la microfon, strigand la noi si incurajandu-ne de zor.

E prima oara cand il vad pe Paul in postura de comentator de la fata locului si cred ca ar putea sa-i ia locul cu succes lui Patrik Bauer, organizatorul Marathon des Sables, care in fiecare dimineata da startul fiecarei etape 🙂

Am primit la final o medalie superba, au urmat pozele si felicitarile de rigoare si am pornit spre casa cu un zambet mare pe fata. As vrea sa am un astfel de antrenament la fiecare sfarsit de saptamana! La ora la care scriu aceste randuri, deja Gerarul a ramas in urma, o amintire frumoasa iar eu privesc inainte, spre luna urmatoare si spre cei 300 de kilometri pe care va trebui sa ii alerg cu 8kg in spate.

Motivatia este desigur una puternica. La fiecare cursa mai mult sau mai putin nebuneasca, proiectul caritabil din spate a constituit motivatia necesara pentru a mai face inca un pas. Si sunt convins ca voi toti sunteti alaturi de mine, ca de fiecare data si ma veti ajuta ca Padurea Copiilor sa creasca mare iar sudul Romaniei sa nu ajunga desert.

http://viitorplus.galantom.ro/andreigligor2

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.