Inot intre doua continente


Desi de curand am intrat in familia Ironman Romania inotand 3,8km, pedaland 180km si alergand 42,2km ma consider un incepator in ceea ce priveste proba de inot. Am inceput timid, acum 1 an si jumatate lectiile de inot la indrumarea Gerdei si mai apoi a lui Ovidiu, amandoi instructori de inot la Bery Fitness&Spa, insa cu toata sinceritatea trebuie sa o spun ca inotul mai are inca multe secrete pe care va trebui sa le descopar.

Anul trecut, pe vremea aceasta, antrenoarea mea de inot, Gerda, lua startul intr-o cursa de inot intre Asia si Europa, Bosphorus Cross Continental Swimming Race de 6,5km, o cursa la care mai luase parte in trecut de trei ori si la care a fost pe podium. Mie mi se parea absolut SF la vremea aceea sa inoti 6,5km intr-o ora sau chiar mai putin ca sa nu mai spun de valuri, curenti puternici, alte mii de concurenti care inoata pe langa tine si care incearca sa gaseasca trasa ideala sau curentul potrivit pentru a iesi din apa intr-un timp cat mai scurt. Peste doua zile se va da startul editiei 2015 si desi Gerda nu va fi prezenta la start anul acesta, a acceptat sa ne povesteasca ce inseamna cursa aceasta pentru ea, cum a fost in 2014 si care sunt planurile de viitor.

Anul trecut am fost aici,anul acesta ar fi trebuit sa fiu ,iar anul ce urmeaza voi fi!

La sfatul bunului meu prieten Andrei Gligor, am pus pe hartie inca o data povestea acestei curse de inot, de fiecare data diferita, grea dar totodata superba. Asa ca iata-ma pentru a patra oara in Istanbul, un oras magnific plin de istorie si magie.

Aici ma simt ca si la mine acasa mergand pe stradutele inguste pline de forfota turistilor, apoi trecand pe langa Moscheea Albastra pe dreapta, Hagia Sofia pe stanga si la pas spre hotel. Ajunsa la ora diminetii, iau micul dejun fiind deja atenta la ce ar trebui sa mananc. Cu trei zile inainte de concurs si mai ales pentru ca vorbim de un maraton de inot, alimentatia trebuie aleasa cu grija pentru a evita orice fel de problema, mai ales ca bucataria turceasca este binecunoscuta ca fiind destul de condimentata. E pacat sa te pregatesti jumatate de an si sa strici totul de la o mancare traditionala, de altfel buna si imbietoare, dar de la care m-am abtinut pana in ziua concursului.

Cu o zi inainte de concurs organizatorii fac recunoasterea traseului, moment in care toti sportivii sunt urcati pe feriboturi si plimbati intr-o croaziera pe Bosfor avand la dispozitie toate informatiile necesare pentru concurs: locul de start (de pe malul asiatic), punctele de reper care sunt foarte importante la inotul in ape deschise, indicatii despre zonele dificile dar si cum sa reactionezi in situatii de urgenta.

La vederea Bosforului inima mea a inceput sa bata mai tare, am inceput sa simt emotiile, desi eram prezenta pentru a patra oara la intalnirea cu apele lui inselatoare. Si iata ca momentul asteptat de atata vreme a sosit, si incep ziua concursului cu trezirea matinala, cu un rasarit superb, pregatirile echipamentului cu tabieturile personale si intratrea in starea de concurs, pregatirea mentala si plecarea spre locul de start.

Acolo, frenezie mare, concurenti din toata lumea, steaguri peste tot (imi venea sa-mi pun steagul in frunte fiind singura concurenta din Romania in acest an, vroiam sa le arat ca si noi suntem aici), emotii,agitatie, inotatori si sustinatori se pregateau de traversarea intre cele doua continente. A urmat imbarcarea si plecarea la punctual de start. Pe vapor iti iei doar casca, ochelarii si sufletul, doar atat. Sincer as fi vrut sa fac de data asta un selfie, dar…:))

Nu puteau sa lipseasca urarile de succes din partea domnului Costel Creanga care flutura de zor steagul Romaniei si ale familiei Chirculete care m-au incurajat foarte mult, salutul unei perechi adorabile de delfini, si vizualizarea pentru a suta oara a traseului: de la start pana la pod este un anumit tip de curent, deci o anume trasa pe care trebuie sa inoti, apoi pe sub pod dai de o apa rece ca gheata pe o distanta de 200m, dar nu era nimic nou pentru mine, apoi inca o curba si inca una …

La start erau prezenti aproximativ 1800 de concurenti iar eu am avut numarul 1447 pe casca de concurs. Primii care au sarit in apa au fost participantii cu dizabilitati, oameni senzationali si mult mai mult decat de admirat si apreciat, sunt suproameni. Sa participi la cursa asta cu deficienta locomotorie sau de vedere nu reprezinta doar un act de curaj din partea celor care o fac, ci iti da de gandit, te inspira si te motiveaza.

Ora 11. Numaratoarea inversa 3…2…1 Start! Cei 1800 de participanti sunt gata sa infrunte valurile si curentii Bosforului. Sar in apa in prima linie, am incercat sa ma pozitionez cat mai bine (3 luni am visat numai strategii). Incercand sa-mi fac loc printre amestecul de brate si picioare care iti vin in cap si peste tot, mi-am urmat primult punct de reper si anume, jumatatea podului.

Pana la pod este un current oblic si destul de tare. Ok sunt pe el. Sub pod pe distanta de 200m apa e oribil de neagra si rece – “hai ca stii si asta asa ca nu-i problema, da-i inainte”, imi spuneam in mintea mea. Urmatorul reper este Turnul Galata pe dreapta unde stramtoarea serpuieste, loc in care deja trebuie sa incerc sa stau mai mult pe partea dreapta dar nu prea mult pentru ca exista posibilitatea sa fie curent de adancime care te trage dedesubt si spre mal, ceea ce s-a si intamplat, lucru care m-a costat cateva secunde bune.Dupa aceasta curba, stramtoarea se deschide foarte mult si se directioneaza spre stanga. In aceasta zona sunt doua tipuri de curenti, unul rece si unul cald. Cel rece este cel castigator fiind foarte puternic, current de suprafata care te surprinde cu totul. Exact pe el il tot cautam. Cand am zis ca in sfarsit am intalnire cu cel mai bun prieten al meu din toata cursa, iata ca nu am fost eu cea castigatoare. Fiind la jumatatea distantei de parcurs (3,2km) fizic ma simteam bine, mentalul era si el la locul lui, stomacul ok (poate putin cam multa sare dar inca nu era cazul de saramura :D), cateva rani la ceafa din cauza costumului de inot si a apei dar eram nerabdatoare sa ajung cat mai repede la linia de sosire.  Asa ca iata-ma prinsa intre cei doi curenti exact ca la intalnirea a doua cascade ce curgeau din directii diferite. Curentul cald venea din stanga, curentul rece din dreapta iar eu eram prinsa la mijloc intre valuri, ca intr-o uriasa masina de spalat. Concluzia? Am ratat curentul propice.

Cand esti in ape deschise, in lac, mare, ocean si mai ales stramtoare nu exista planul A sau planul B si nici macar C. Exista planul ACUM pentru ca secunda doi te poate costa mai mult decat crezi. Asadar am schimbat din mers strategia. M-am oprit pentru cateva momente uitandu-ma in jurul meu sa vad daca sunt singura in acea zona.Din fericire nu eram, asa ca am zis ca nu e grav, dar in acel moment observ barca de salvare ca se indreapta spre mine, elicopterele survolau bancul de inotatori rasfirati. Mi-am spus “Gerda ,fugi!” imi pun ochelarii repede si da-i si inoata .”Eu de aici nu ies decat la sosire, niciodata cu barca voastra.NEVER GIVE UP!”

Am schimbat tehnica de inot, am mers mai mult pe mijloc inca 2 km. A fost o alegere buna, dar nu cea perfecta cum mi-as fi dorit. Din dreptul insulei Galata mai sunt cam 1,5 km unde curentii se schimba si la fel am schimbat si eu tactica. Am avut acum ca reper punctul de sosire care este un balon imens si diferit de cel de la km 3 care era la piciorul podului Fatih de pe partea europeana. In acest loc trebuie deja sa incepi sa mergi mult pe partea dreapta, stramtoarea ingustandu-se, iar curentul devenind foarte puternic si “aruncandu-te” mai departe decat linia de sosire (lucru care s-a si intamplat cu multi dintre concurenti, acestia fiind nevoiti sa inoate inapoi catre sosire in contracurent. HORROR!)

Cum am spus apele deschise sunt aducatoare de cele mai “fermecatoare” surprize. Bosforul, in dreptul acestei insule, isi croieste drumul sau, iar eu ma trezesc intr-un vartej de toata splendoarea in cel mai nepotrivit moment, exact cu 1 km inainte de sosire. Verific ceasul, eram in timpul propus, totul perfect, cu gandul la podium asa cum imi propusesesm.

Insa cei 300m inotati in acest vortex au fost coplesitori si aici mi-a venit in minte un sfat referitor la tehnica, primit de la Beatrice Caslaru, si pe care nu il voi uita cat voi trai. In apele deschise tehnica de inot este diferita decat cea de inot in bazin.Tractiunea bratului pe sub apa este alta si se modifica in functie de conditiile din apa, plus ca fiind un spatiu deschis cu multe variabile solicitarea corpului este alta. Mai intervine si orientarea, plus curentii, temperatura schimbatoare a apei, valuri, salinitate, tehnica de respiratie, oboseala,etc. Sfaturile ei mi-au rasunat in minte si au fost perfecte cat sa ies de acolo.

Cand esti intr-o situatie de acest gen, cand mai ai foarte putin pana la sosire, cand efortul isi spune cuvantul, umerii te dor, gleznele sunt amortite, degetele de la maini blocate, buzele mai ceva ca botoxul si ranile de la ceafa deschise si mai inoti si intr-o mare de sare …  totul e “minunat” 😀

Psihicul este cel mai bun aliat al tau si toate incurajarile primite de acasa, de la prieteni, cunoscuti, imaginea steagului tarii in ochi si dorinta de reusita, cat si motivul pentru care am participat la acesasta competitie (Campania de sprijinire a femeilor cu cancer la san cu ajutorul celor de la Hospice Casa Sperantei si Dona Medical Center) au fost pentru mine cea mai puternica motivatie. Cu aceasta ocazie va multumesc tuturor celor care ati donat pentru aceasta campanie. V-am simtit aproape pe toata durata cursei!

Ultimii 500m au fost ca pe pilot automat, vedeam doar FINISHUL, si cu ultimele puteri am inotat cat m-au tinut bratele in fata unui public superb si care ma incuraja frenetic. Am iesit din apa, pe ponton, acolo unde cipul isi incheie misiunea si iti opreste cronometrul. Nu am stiut exact ce timp aveam in acel moment precum si locul obtinut iar ca sa fiu sincera eram ametita putin. Ceasul l-am oprit 20 de secunde mai tarziu, dupa ce organizatorii m-au condus catre iesire.

Rezultatul? 1h:01m:11s, Locul 7 la a 4-a participare! Un rezultat foarte bun, nivelulul concursului si al participantilor crescand de la an la an.

Au fost lacrimi la inceput de dezamagire, ca medalia am lasat-o in acest an acolo si nu am mai adus-o acasa celor care m-au sprijinit. Dar vorba mentorului meu, doamnei Mariana Pajereanu care mi-a fost alaturi inca de la prima participare in 2006: “Locul 7 din 87 si 49 din 378 la un concurs unde sunt participanti din toata lumea este un rezultat foarte bun. Esti intre primele 10 Gerduta!”, si aici am inceput sa rad, sa ma bucur de reusita si sa mai iau un magneziu ca incepusera crampele 😀

Bosforul este mai mult decat o traversare, este un loc in care iti descoperi puteri si calitati care zac in tine iar el le scoate la suprafata exact ca vapoarele care il traverseaza, este minunat, mereu diferit, este fantastic exact ca in povestile cu 1001 de nopti. Istorie, cultura, forta, neprevazut, provocare.

Sa te depasesti pe tine e putin spus, sa te imprietenesti cu el e o doza de curaj iar sa inoti in apele sale e o dovada de incredere pe care i-o oferi. Traversarea Bosforului este mai mult decat un maraton pentru mine, este cursa mea, concursul meu.

Asia-Europa Istanbul Bosfor Swimming Marathon —> Sunt pentru a patra oara “A cross continental swimmer!”

 

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.