Maratonul International Bucuresti – sarbatoare in alergare 2


4

De fiecare data cand vine vorba despre Maratonul International Bucuresti imi aduc aminte cu placere de inceputurile mele ca si alergator de distanta lunga. Se intampla in octombrie 2011, cand alergam doar proba de 21km deoarece peste o luna aveam sa alerg primul meu maraton, la Atena. Insa era pentru prima oara cand dadeam nas in nas cu o competitie oficiala de alergare, cand intram in aceasta lume frumoasa, unde aveam sa cunosc OAMENI si povesti de viata impresionante si totodata motivante. A fost momentul cand am realizat ca statusem deoparte atat de mult timp de aceasta lume, fara ca macar sa banuiesc cat de mult imi va schimba viata. Imi aduc aminte ca eram impresionat placut de tot ceea ce traiam si simteam atunci, alergand pe strazile Bucurestiului 21 de kilometri.

Si iata-ma cinci ani mai tarziu, aliniat la startul celei de-a noua editii a Maratonului International Bucuresti cu aceleasi emotii si cu aceeasi placere ca acum cinci ani, lasandu-mi purtati pasii 42 de kilometri printr-un Bucuresti care incepe incetul cu incetul sa asimileze acest eveniment in existenta-i cotidiana, sa se bucure de el si sa-i respecte pe cei pentru care miscarea, stilul de viata sanatos, depasirea unor limite si nu in ultimul rand simpla bucurie a alergarii, ii face sa zburde parca in pasi de dans pe strazile lui.

Asociatia Bucharest Running Club impreuna cu Valeria van Groningen au transformat in toti acesti ani Maratonul International Bucuresti intr-o sarbatoare in alergare si ma bucur enorm cand vad ca evenimentul creste frumos si sanatos de la an la an la fel ca si interesul oamenilor pentru acest eveniment. N-om avea noi altele in Bucuresti, insa existenta unui maraton de talie internationala, parca ne face sa scoatem un pic capul in lume si sa ne putem compara cu alte capitale europene. Avem nevoie de un astfel de eveniment in Bucuresti si nu pot decat sa felicit organizatorii ca in pofida tuturor dificultatilor se incapataneaza sa-l organizeze in fiecare an. A devenit o emblema pentru toamna Bucuresteana si asa ar trebui sa ramana.

In ceea ce ma priveste, participarea mea de anul acesta nu avea ca scop decat sa imi testeze rezultatul antrenamentelor din ultimele doua luni, pentru a vedea nivelul la care sunt si a face eventual ajustarile de rigoare unui program care va dura inca 24 de saptamani si care ma va pregati, sper eu, cat mai bine pentru cea mai mare nebunie la care am indraznit sa ma gandesc pana acum, si anume circuitul CaliVita 7 Deserts. O serie de 7 curse de autosuficienta cu distante cuprinse intre 250 – 522km, curse similare Marathon des Sables, care se desfasoara insa fiecare pe cate un continent din cele  sapte.

Africa -> Sahara Race (Namibia) 250km Aprilie 2017
Asia   -> Gobi March (China) 250km Iunie 2017
America de Nord -> Grand 2 Grand Ultra (USA) 273km, septembrie 2017
Europa -> Fire+Ice Ultra (Islanda) 250km, august 2018
America de Sud -> Atacama Crossing (Chile) 250km, octombrie 2018
Antarctica -> The Last Desert 250km, noiembrie 2018
Australia -> The Track 522km, mai 2019

Despre ele am scris mai multe aici

Revenind la editia de anul acesta a Maratonului International Bucuresti nu aveam cum sa ratez cursele copiilor desfasurate sambata. Desi a fost o vreme total neprietenoasa cu ploaie si frig, am fost extrem de placut impresionat de numarul mare de copii de toate varstele prezenti in Piata Constitutiei. Si nu pot decat sa ma inclin in fata lor si a parintilor lor care ii cresc si ii educa astfel. Intr-o perioada cand se incearca cu disperare readucerea orelor de sport in scoli, in care asa zisele scuriri “intemeiate” de la ora de sport sunt la ordinea zilei, ei bine, iata, se pare ca totusi viitorul arata frumos. Si cum o poza face mai mult decat o mie de cuvinte, Radu Cristi a surprins perfect intr-o imagine mai mult decat as putea eu povesti despre ziua de sambata: tinerete, miscare, competitivitate, fair play, intr-un cuvant copii care cresc frumos.

Am participat si eu cu Sara la cursa organizata de SAMAS, Jogging in scutece, special conceputa pentru parintii care alearga cu caruciorul si care a presupus parcurgerea unei distante de 900m. Mi-a facut placere sa vad la start persoane cunoscute, in postura de tatici impingand carucioarele cu bebelusii lor. Desi ploua si era destul de frig afara, Sara astepta cuminte in carucior inceperea cursei, nestiind probabil ca avea sa se termine foarte repede. Probabil era obisnuita sa “alerge” mai mult, deoarece in primavara am parcus impreuna cei 21km de la Semimaratonul International Bucuresti. Dupa 3m20s treceam primii linia de sosire iar bucuria de pe fata ei m-a facut sa-mi dau seama ca a meritat sa “apas” un pic pe pedala 🙂 E foarte adevarat ca m-a ajutat si caruciorul, un model special pentru alergare. A urmat apoi festivitatea de premiere unde Sara a primit din partea partenerului Noriel o punga plina cu jucarii, pampers, o diploma si o medalie.

 

 

Ziua de duminica a fost din nou o zi plina de miscare in familia noastra, deoarece sotia impreuna cu Sara au alergat la cursa populara (3,5km) iar eu in proba de maraton. Doua medalii in doua zile pentru Sara, nu e rau deloc :))

In ceea ce priveste cursa mea, am simtit pentru prima data de cand alerg, ca nu am de “tras” pentru nimic. Nu voiam timp mai bun decat cel mai bun timp al meu pe distanta de maraton (Berlin 2014, 3h21m). Nu aveam acea presiune sa demonstrez nimanui nimic. Voiam doar sa vad care imi este nivelul de pregatire si daca cei 670 de kilometri alergati in ultimele doua luni aveau sa insemne ceva. Despre programul de antrenament pentru CaliVita 7 Deserts am scris in detaliu aici.

In saptamana maratonului aveam de alergat asa: luni 15km, marti 15km, miercuri 15km, joi 10km si vineri 30km. Am renuntat la antrenamentul de vineri pentru a alerga cei 42km duminica. Gandul cu care am plecat in cursa a fost acela de a vedea daca pot mentine constant ritmul din antrenamente, fara sa incerc sa fortez absolut deloc. Si din fericire s-a dovedit ca sunt acolo unde trebuie si ca toate acele dialoguri cu mine de la ora 5 dimineata cand incercam sa ma conving sa ies la alergat si-au avut rostul.

Tabelul cu spliturile spune totul despre constanta cursei, o cursa in care m-am simtit bine cap-coada, si pe care am terminat-o cu un timp mai bun decat ma asteptam (3h:27m) in conditiile in care nu am fortat deloc, iar atunci cand am trecut linia de sosire am avut acea senzatie ca as mai fi putut alerga cativa kilometri buni. Asta mi-a dat incredere in mine ca ceea ce am facut pana acum e bine si ca urmand cu strictete programul de antrenament in urmatoarele 6 luni, se vor vedea, cred eu, niste rezultate frumoase.

splits

 

Urmatoarea cursa este peste numai o saptamana (22-23 octombrie), in Turcia, la Cappadocia Ultra Trail – 114km, cu diferenta de nivel pozitiva de aproximativ 4000m. Va fi tot un test inclus in programul de pregatire pentru CaliVita 7 Deserts. Multumesc Explore Sport pentru oportunitatea de a alerga  intr-o zona inclusa pe lista monumentelor UNESCO, o regiune cu unele dintre cele mai frumoase peisaje din lume.

Atunci cand pasiunea pentru calatorii intalneste pasiunea pentru sport, ia nastere un proiect frumos. Explore Sport reprezinta oportunitatea de a calatori in locuri extraordinare si a participa in acelasi timp la concursuri cu renume din lumea intreaga, fara sa iti mai bati capul cu rezervari de transport, cazare, plata taxei de concurs, trasferuri de la aeroport, etc. Totul este ambalat intr-un pachet frumos de profesionisti, pentru ca tu doar sa te bucuri de experienta. Va invit sa vizitati pagina Explore Sport pentru a vedea despre ce vorbesc.

11831874_10152946088761143_1129128890_o

 

4

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 thoughts on “Maratonul International Bucuresti – sarbatoare in alergare