Maratonul Zapezii 1


4

In urma cu o saptamana am luat parte la invitatia Isostar Romania la Maratonul Zapezii, desfasurat de cativa ani buni in zona Rasnov si organizat de clubul EcoAlpin si inimosul Ilie Rosu, sau pentru cine inca nu il cunoaste, omul cu steagurile.

Parte asfalt, parte drum forestier, Maratonul Zapezii a constituit pentru mine un prim test pentru cursa din Sahara, intrucat nu mai alergasem 42km de anul trecut din octombrie de la Maratonul International Bucuresti. Dupa accidentarea din zona lombara si pauza de aproape 3 luni, era momentul sa testez “masinaria” pe distanta de 42km. Asadar nu-mi fixasem nici un obiectiv de timp intrucat nu stiam la ce sa ma astept, cum va reactiona spatele. In plus traseul avea si o diferenta de nivel de aproape 700m, insa ma gandeam ca orice sub 4 ore ar fi fost dragut, dar nu neaparat necesar.

Ajuns la Rasnov, aveam sa constat ca, desi cu doua saptamani inainte cand se marcase traseul fusese zapada din abundenta, acum maratonul s-ar fi putut numi cu usurinta Maratonul Ghioceilor, intrucat intre timp disparuse orice urma de zapada iar pentru ziua cursei se anunta ploaie, 5-7 grade dimineata si soare in restul zilei.

Era pentru prima data cand participam la o cursa organizata de Ilie si auzisem ca atmosfera din jurul evenimentului este una tare calda si ca seamana cu un eveniment organizat intre prieteni, ceea ce am si constatat, intalnindu-ma la fata locului cu o multime de persoane cunoscute. Surpriza mare a fost cand l-am vazut pe prietenul Cristi Craita, braileanul care locuieste in Kuwait si cu care am impartit cortul cu numarul 25, anul trecut la Marathon des Sables.

Cursa a avut doua probe: 30km si 42km, startul dandu-se din fata trambulinei olimpice de schi din Râsnov, iar sosirea la toate probele fiind la Centrul de Pregatire Montana Himalaya, sediul Clubului Sportiv Eco Alpin. Traseul a fost in proportie de 75% asfalt si 25% drum forestier trecand prin cetatea Rasnov dar si pe drumul ce duce la Diham si Cabana Malaiesti. Personal mi-ar fi placut ca partea de trail sa fie mai mare si poate fi pe viitor o sugestie pentru organizatori. Ar fi frumos ca traseul de maraton sa fie 50% asfalt si 50% trail. In felul acesta evenimentul ar putea deveni atractiv si pentru un numar mai mare de alergatori montani. Si chiar ar fi frumos de vazut cine ar castiga intr-o astfel de competitie: alergatorii de sosea sau cei montani.

Cursa mea a fost una frumoasa, in care m-am simtit excelent, in care am tras un pic de mine pe prima parte si m-am ponderat pe final. Daca tot s-a desfasurat evenimentul sub deviza puternici si rezistenti, am zis sa vad cat rezista spatele si primul kilometru l-am facut cu plutonul fruntas la un pace de 3:10/km, alaturi de Robert Hajnal care ulterior avea sa castige proba maratonului in 2:53:50 si Emanuel Trandafir, castigator al probei de 30km (1:57:27). Era clar ca nu voi putea mentine acel ritm foarte mult si am incetinit la un 4:30 – 4:40/km. A urmat apoi urcarea catre cetate si travesarea ei, apoi revenirea catre drumul national si cabana Himalaya. Primii 10km au zburat in 47 de minute si asteptam cu interes si portiunea de trail. Urcarea catre Diham, coborarea in intersectie, urcarea catre Malaiesti si coborarea catre cabana Himalaya a fost portiunea care mie mi-a placut cel mai mult.

Desi ploaia se oprise pana la ora startului, noroiul de pe drumul forestier era la locul lui. Padurea de o parte si de alta a potecii crea o liniste apasatoare tulburata doar de respiratiile greoaie ale celor care urcau si sunetul pasilor grabiti ai celor care scapsera de urcare si “zburau” peste baltoacele cu apa si noroi, aruncand in urma stropi mari si negri.

E clar. Dupa 5 ani de alergare au inceput sa imi placa mai mult cursele montane decat cele de sosea. Nu sunt convertit 100%. Inca imi place sa alerg maratoane de sosea in orase mari din lume, insa maratoanele si ultramaratoanele montane au farmecul lor si au inceput sa ma atraga din ce in ce mai mult. Nu degeaba am anul acesta in program 3 curse montane de 100k si altele mai mici 😀

Dupa 2h:35m treceam prin dreptul cabanei Himalaya (kilometrul 30), locul in care cursa se termina pentru cei inscrisi la proba scurta. Eu mai aveam de parcurs 6 kilometri pana la drumul national si 6 kilometri inapoi, spre linia de finish. Primii 6 i-am facut intr-un ritm decent, avand placearea sa ii vad din sens opus venind pe cei care aveau sa termine pe primele locuri. Pe ultimii 3 kilometri n-am mai fost asa de plin de entuziasm, poate si datorita faptului ca drumul de intoarcere era un fals plat, urca usor fara sa iti dai seama.

Am trecut linia de sosire in 3:48:50 (loc 25 general, 7 la categoria de varsta), un timp bun pentru primul test dupa o perioada asa de lunga. Volumul facut in lunile ianuarie – februarie (1147km) se pare ca si-a spus cuvantul, intr-un sens pozitiv. Am fost extrem de bucuros ca am terminat cursa fara nici un fel de durere (lombara, musculara, articulara) iar asta mi-a ridicat moralul in perspectiva cursei de 250km din Sahara.

Energizarea din timpul cursei am facut-o cu 2 geluri Isostar Neutral  si doua tablete energizante. Dupa testarea tabletelor (produs nou, lansat luna aceasta) mi-am dat seama ca ele pot fi foarte utile in cursele lungi (ultra), atunci cand nu mai poti lua geluri si simti nevoia de hrana solida. Ele au consistenta tabletelor de glucoza dar nu sunt asa de tari si se pot mesteca.

Din pacate din peste 1500 de poze oficiale nu am gasit foarte multe poze cu mine din cursa insa va las cu o poza cu omul cu steaguri, Ilie, sufletul petrecerii.

Si nu spun intr-o doara sufletul petrecerii, pentru ca inainte de festivitatea de premiere s-a incins ditamai hora, apoi s-a cantat la chitara in jurul unui foc de tabara, in mirosul imbietor al unui berbecut la protap, pregatit de organizatori.

Alaturi de domnul Stan Turcu, coechipierul de anul acesta la Marathon 7500

Refacerea a cuprins 3 etape:

1. La 15 minute de la terminarea cursei – ISOSTAR RELOAD AFTER SPORT DRINK
2. La 30 de minute baie cu gheata de la Icelandia (10 minute)
3. Urmatoarele 8 ore am purtat colantii de recuperare de la CEP

Rezultatul? A doua zi eram ca nou 😀

Chiar si in lipsa zapezii, Maratonul Zapezii Rasnov este un eveniment frumos, de suflet, organizat cu drag si care poate alinia la start un numar si mai mare de alergatori in urmatorii ani, tinandu-se cont (poate) si de sugestia modificarii traseului.

Urmeaza, Marathon de Paris, cu o saptamana inainte de plecarea in Sahara

 

 

4

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

One thought on “Maratonul Zapezii