Pregatiri pentru Half Ironman 3

La inceputul acestui an imi fixam un obiectiv destul de indraznet as spune eu, pentru care multi m-ar numi nebun sau inconstient si anume sa particip in luna iunie la primul meu triatlon si nu oricum, ci pe distanta de Half Ironman (1,9km inot – 90km bicicleta – 21km alergare). Dar asa cum acum 3 ani nu imi imaginam ca voi termina un maraton avand ruptura de menisc la genunchiul stang si cum un vis nu se transforma in realitate fara un plan, am inceput sa cred si sa lucrez la visul meu. Stiam ca punctul meu slab este inotul, astfel incat m-am apucat sa INVAT sa inot la Bery Fitness&Spa, sub indrumarea Gerdei, care pune pasiune in tot ceea ce face si rezultatele au inceput sa apara imediat. Am pedalat toata iarna pe hometrainer ca nebunul acumuland volum si incercand sa stau cat mai multe ore in sa per sedinta, cea mai buna reusita fiind 70km in 2h. De abia asteptam vremea frumoasa ca sa pot iesi la ture lungi cu bicicleta, pentru ca oricat de fain ar fi softul cu realitate virtuala al home trainerului Tacx si oricat de bune ar fi simularile de pante, rampe si curbe, e cu totul alta viata cand pedalezi in aer liber 🙂 De o singura problema m-am lovit acum 1 luna si jumatate, cand maneta care schimba foile a ramas blocata in timpul unui antrenament pe trainer si n-a mai fost chip sa pot trece de pe o foaie pe alta. Dupa ce am dus bicicleta la doi “doctori” care mai mult sau mai putin au demontat maneta si au pus-o la loc concluzionand ca nu se poate repara, mi-a fost recomandat un mecanic care activase la o echipa din Spania si care a reusit sa o repare, temporar insa, pentru ca maneta se bloca atunci cand nu te asteptai. Era clar ca trebuia cumparata alta si cum nu se vand decat la set (cea care schimba foile si cea care schimba pinioanele) a trebuit sa astept putin pana am putut sa-mi cumpar un set nou de Shimano 105. Si pentru ca tot ajunsesem la cine trebuie, l-am rugat pe Liviu sa-mi monteze si aero barele si sa-mi faca toate reglajele necesare bicicletei. Am optat pentru un model simplu, din aluminiu (XLC Pro), cele de carbon fiind prea scumpe pentru nivelul meu de amator. Referitor la reglaje, se pare ca aveam saua mai sus cu 2,5cm, ceea ce e enorm de mult! Nu e de mirare ca dupa turele lungi ma durea spatele. Apoi pipa sau tija care tine ghidonul avea lungimea de 100mm cand in mod normal la inaltimea mea si lungimea bratelor nu trebuia sa depaseasca 80-85mm. Asa ca a trebuit sa schimb si pipa. Mi-am dat seama in momentul acela cat de important este ca bicicleta sa fie reglata asa cum trebuie, astfel incat sa ai o pozitie corecta si comoda in acelasi timp. Deci toate bune si frumoase. Venise momentul sa ies la o tura in care sa folosesc

aero barele. Planul era sa biciclesc o ora, in jurul stadionul National, deoarece auzisem tot felul de povesti cum ca te obisnuiesti mai greu cu pozitia foarte joasa, aplecat peste ghidon

si e mai bine ca prima iesire sa o faci intr-un loc nu foarte aglomerat, ferit de trafic unde sa poti exersa in voie trecerea de la pozitia de sosea la cea de triatlon. Dupa o ora de pedalat in jurul stadionului (30 de ture) concluzia este ca ma simt mai bine in pozitia aero decat in cea clasica! O sa spuneti: stai asa, ca ai mers doar o ora. La un Ironman vei pedala 6-7 ore in pozitia asta. Da si nu as spune eu. Faptul ca folosesc o bicicleta de sosea pe care am montate aero barele si nu folosesc o bicicleta de TT (time trial) imi da oarecum avantajul de a trece de la pozitia aero la pozitia clasica (de sosea) de fiecare data cand simt nevoia, sau cand drumul o cere. Tot ceea ce pot spune dupa prima tura de pedalat folosind aero barele, este ca mi-a placut foarte mult si m-am simtit excelent de cand m-am urcat pe bicicleta. Multumesc Liviu pentru reglaje! Experienta de a fi mecanic la o echipa dintr-o tara cu traditie in ciclism si-a spus cuvantul. Asadar antrenamentele continua! AMR 81! 🙂