Road Grand Prix Bucuresti


4

Proiectul Road Grand Prix, demarat de Alex Ciocan anul trecut, isi propune sa relanseze ciclismul de sosea si sa-l aduca cel  putin la acelasi nivel la care se afla in prezent mountain bike-ul in Romania. RGP este un turneu de concursuri de ciclism desfasurat in diverse orase, pe harta competitiei intrand de anul acesta si Bucuresti. Etapa din Bucuresti a constat in parcurgerea unui traseu in lungime de aproximativ 3km, in jurul Casei Poporului, pe durata unei ore si jumatate. Ciclistul care trecea primul linia de sosire, avand cele mai multe tururi de circuit, in acest interval de timp, era declarat castigator, toti ceilalti concurenti oprindu-se dupa ce isi teminau turul de circuit curent.

Desi nu era in plan pentru anul acesta si de abia venisem din vacanta, m-am gandit totusi ca ar fi un atrenament bun de bicicleta pentru Triatlon Challenge Mamaia, asa ca m-am inscris. Eram in grupul care lua startul la 10:30, alaturi de ciclisti (amatori) din categoriile de varsta 20-29 si 30-39, aproximativ 150. Profesionistii, fetele, precum si baietii din categoria (40+) urmau sa ia startul la 12:30. Am ajuns in fata Casei Poporului destul de devreme pentru a-mi ridica kitul de concurs si pentru a face ultimele verificari bicicletei.

Before start

De la Ironman Oradea nu mai pedalasem decat o singura data, 30km si urma sa aflu pe pielea mea ca pauza asta avea sa se simta 😀 Atmosfera in piata era super faina: agitatie, concurenti entuziasmati facandu-si ultimele reglaje la bicilete, oameni veniti sa ne incurajeze pe margine, organizatori pregatind minutios ultimele detalii inaintea startului. Am plecat la incalzire, intr-o recunoastere a traseului, incercand sa-mi dau seama cum sa abordez mai bine urcarea din stanga Casei Poporului si coborarea de pe partea dreapta. Dupa 4 tururi de incalzire m-am asezat la linia de start.

Trebuie sa spun de la bun inceput ca a fost a doua cursa de sosea la care am participat, prima fiind tot in cadrul Road Grand Prix, etapa de anul trecut, din Ploiesti. Si atunci, ca si acum, am o oaresce teama sa merg in pluton. Nu sunt inca obisnuit sa merg la cativa centimetri de roata celui din fata, mai cu seama cand vitezele trec de 30-40 si uneori pe coborari, chiar de 50km/h. La capitolul asta va trebui sa mai lucrez.

Asadar cu surle si trambite (la propriu – pentru ca unii spectatori venisera cu vuvuzelele) s-a dat startul. Fata de cursa de anul trecut, cand am luat startul ultimul, tocmai pentru a nu produce surpize celorlalti ciclisti, “agatandu-le” rotile, anul acesta am plecat din lina a doua, sperand ca voi putea sa ma tin de pluton. Buna gluma! In nici 20 de secunde eram deja pe undeva pe la mijloc, primii ciclisti facand dreapta spre prima urcare. Nu stiu zau ce mancaseara baietii aceia, dar cu siguranta pedalau cu 4 picioare 😀

3..2..1 START  Start1

Start2start3

Obiectivul meu era sa abordez cursa aceasta ca pe un antrenament pentru Triatlon Challenge Mamaia, sa reusesc sa am o medie de cel putin 30km/h si sa apuc sa fac cel putin 40km pana la finishul primului clasat, caz in care cursa tuturor celorlalti se oprea. Nu parea un obiectiv greu de indeplinit insa caldura (cel putin 35°C) si lipsa antrenamentului din ultima perioada si-au spus cuvantul. In primele tururi de circuit, abordam urcarile cu 32-33km/h, in timp ce pe ultimele tururi, viteza de urcare abia daca a trecut de 24km/h.

Coborarile imi placeau cel mai mult, de multe ori lipindu-ma cu barbia de aerobaruri si incercand sa fiu cat mai aerodinamic cu putiinta. Viteza maxima pe coborare a fost undeva pe la 55km/h. Cu toate astea, parca eram o testoasa obosita atunci cand pe langa mine trecea trenuletul celor din plutonul fruntas cu peste 70km/h. Dupa coborare, urma o zona de fals plat cu vant din fata, o curba la dreapta si se intra pe linia dreapta spre poarta de finish din fata Casei Poporului.

coborare 2 coborare 1

A fost o ora si jumatate in care m-am luptat cu caldura si cu picioarele care parca nu vroiau sa ma mai asculte. Incepusem sa ma ridic din sa pe urcari, dar chiar si asa, ultimele 3 tururi au fost un “viol duios”, ca sa-l citez pe conul Paul Dicu 😀

Avand in vedere teama de a sta la plasa (v-am zis ca trebuie sa mai lucrez la capitolul asta), fapt care mi-ar fi economisit considerabil din energie, am facut cursa aproape de unul singur. Adevarul e ca tot vroiam antrenament de triatlon (unde statul la plasa este interzis) 😀

14878415722_40c8fa4d60_o  10527389_911764942171571_7603421311101229197_n

Dupa 1h34m treceam linia de finish parcurgand 17 tururi de circuit si 50km, castigatorul terminand 22 tururi.
Concluzia? O cursa frumoasa, calduroasa si din care am aflat ca mai am multe de invatat pe bicicleta. Asadar, cand faceti grupuri mai mari pentru ture lungi la sfarsit de saptamana, dati de stire. Trebuie musai sa invat sa merg in pluton 🙂

10495115_911772538837478_1178173021790721513_o

4

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *