Sugas Trail Running

Situata la altitudinea de 750m in zona muntilor Baraolt, pe valea paraului Sugas, statiunea Sugas Bai a gazduit week-endul acesta concursul de alergare Sugas Trail Running, organizat de Asociatia Covalpin si avand ca parteneri Asociatia Ecou si Asociatia Sepsi Bike.

Zona imi era oarecum cunoscuta, deoarece acum 2 ani, in luna decembrie, sarbatoream aici zilele de nastere ale unor prieteni si imi aduc bine aminte, ca desi era destul de frig, a doua zi dis de dimineata cand toata lumea dormea, mi-am pus incaltarile in picioare si am plecat in alergare pe drumul ce leaga Sugas Bai de Sf. Gheorghe, 5 km dus – 5 km intors. O alergare pe asfalt ce-i drept, insa atunci nu descoperisem inca frumusetea alergarilor pe poteci de munte.

Cand am auzit de organizarea unui concurs de trail running la Sugas, n-am stat prea mult pe ganduri si m-am inscris imediat, mai cu seama ca traseele propuse de organizatori nu se anuntau a fi de dificultate mare iar pentru mine orice kilometri alergati pe munte pana la anul in iulie, constituie experienta si un antrenament bun pentru revenirea si terminarea Marathon 7500. Am promis atunci ca la anul voi reveni si voi incerca sa-l termin si vreau sa ma tin de cuvant. Insa fara antrenamente specifice pe munte sunt constient de faptul ca va fi greu. Si cum in Bucuresti nu prea exista conditii de antrenament cu diferenta de nivel, cursele de trail running sunt numai bune pentru a capata experienta necesara abordarii ultramaratonului 7500 asa cum se cuvine: cu teama, admiratie si respect!

Dar sa revenim la Sugas. Dupa un drum de 4 ore am ajuns la Sugas Bai vineri, in jur de ora 17:00. Incet incet au inceput sa vina si concurentii pentru ridicarea kiturilor de concurs si s-a creat acea atmosfera dinainte de orice cursa pe care eu o ador: forfota, agitatie, veselie, chipuri cunoscute dar si chipuri noi, toti discutand despre ce

antrenamente au mai facut, ce echipament folosesc, la ce competitii s-au mai inscris. Am avut surpriza sa primesc numarul de concurs 1, pentru prima oara de cand m-am apucat de alergat. Ma intrebam: “Asta e numar de kenian. Sa fie oare un semn?”. Pe urma tot eu imi raspundeam: “Ai vazut tu kenian in curse de trail?” 😀. Asa ca m-am linstit, am luat presiunea de pe umerii mei si cu gandul la cursa de a doua zi, am plecat din Sugas Bai spre Bixad, la pensiunea unde cu saptamani in urma facusem rezervarea.

A doua zi, la ora 10, toti cei aproape 140 de concurenti ai celor doua probe erau aliniati la start, nu inainte de a participa la sedinta tehnica,

unde organizatorii au explicat traseul si portiunile care ne puteau pune in dificultate, asigurandu-ne insa de prezenta marcajelor si a voluntarilor pe traseu. Vremea era excelenta pentru alergare: soare si 20 de grade, iar copacii imbracasera straiul multicolor de toamna.

Startul a fost direct in rampa, fara 1-2 km de acomodare pe plat, parca vrand sa ne aduca aminte ca nu mai suntem in parc ci am venit la o cursa serioasa de trail running 🙂 Traseul la care m-am inscris eu a avut lungimea 25.61 km si 1068m diferenta pozitiva de nivel (dupa masuratorile ceasului meu cu GPS) iar proba scurta a masurat aproape 15km si 600m diferenta de nivel pozitiva. Dupa cica 100m s-a intrat in padure si a inceput primul urcus mai serios. Nu stiam ce ma asteapta pana la

final, asa incat am decis sa imi conserv energia pe urcari pastrand un ritm de alergare destul de lejer si sa dau tot ce pot pe coborari. Traseul a fost in proportie de 90% alergabil, fara coborari tehnice, cu urcari sustinute pe alocuri insa destul de domoale in general iar peisajul a facut deliciul acestei curse, cel putin din punctul meu de vedere, si cred ca sunt si in asentimentul celorlalti concurenti. Umbra padurii si un aer pur, de munte, poteci imbracate intr-un covor gros de frunze de toate culorile (pentru care articulatiile imi multumeau intr-una), poienite scaldate in soare, radacini pe alocuri iesite din pamant peste care trebuia sa sari, 2-3 santuri lasate de rotile carutelor pe drumurile forestiere din care apa cazuta acum o saptamana nu apucase sa se evapore, stane parasite, de unde ciobanii si oile plecasera spre campie.

In tot acest decor de toamna, 140 de “nebuni” alergau de mancau pamantul, veseli, plini de energie, bucurandu-se de natura, bucurandu-se ca fac miscare, pe alocuri incrancenati si obositi, insa determinati sa ajunga la linia de sosire.

Am terminat cursa in 2h:44m, pozitia 24 in clasamentul general si locul 9 la categoria de varsta 30-39 ani. Sotia ma astepta la finish, ca de fiecare data facand poze si incurajandu-ma pe masura de ma apropiam. Multumesc draga mea, pentru ca esti alaturi de mine, de fiecare data 🙂

Am revenit cu mare placere in aceasta zona a tarii, care parca este desprinsa din povesti. O zona curata, linistita, cu oameni calmi, amabili si dispusi sa-ti dea o mana de ajutor, total dezinteresati si chiar ma intrebam la un moment dat daca mai sunt in Romania.

Multumiri sincere unei maini inimoase de organizatori conduse de Tiberiu Andrei Postoaca, care au reusit sa faca din prima editie a Sugas Trail Running o competitie la care multi dintre cei care au luat parte anul acesta vor reveni si la anul, iar cei care n-au facut-o, v-o puteti trece de pe acum in calendar. Merita din plin!

Este normal ca fiind prima editie, lucrurile sa nu iasa perfect, insa eu am fost pe deplin multumit de cum s-au desfasurat lucrurile la acest eveniment. Pentru ca stiu si imi dau seama de logistica din spatele organizarii unei astfel de curse, de munca, de nopti nedormite, de elemente care nu tin de tine ca si organizator, etc. Asa incat, ma inclin cu respect in fata inimosilor oranizatori pentru experienta oferita, traseul frumos si pentru o prima editie reusita. Sa speram ca vor urma si altele. Eu, unul, voi spune prezent si data viitoare! 🙂