Ultramaraton de 18 ani


La multi ani dragi cititori ai acestui blog! Sa aveti un an nou frumos, sa fiti sanatosi, fericiti, sa va iubiti, sa faceti mult sport si nu in ultimul rand sa nu uitati sa faceti cat mai multe fapte bune.

A trecut ceva vreme de cand n-am mai scris in paginile acestui blog si recunosc ca imi era dor sa stau de vorba cu voi. In ceea ce ma priveste s-au intamplat multe in a doua jumatate a anului trecut, incepand cu o accidentare in zona lombara care m-a facut sa pun alergarea in cui pentru doua luni si jumatate si continuand cu perioada de recuperare la sala, frustrarea ca nu mai pot alerga, etc. Desi diagnosticul in urma radiografiei poate parea de speriat, totusi situatia nu e atat de grava si se va rezolva cu multa munca de recuperare in sala, la indicatiile unui kinetoterapeut. Pe scurt “Anomalie tranzitionala lombo-sacrala cu sacralizare L5. Modificare degenerativa discala L4 si spina bifida L5”. Asadar dupa maratonul international Bucuresti a trebuit sa iau o pauza si nu mi-a fost deloc usor, gandindu-ma ca trebuie cumva sa fac sa ma antrenez pentru Marathon des Sables 2016. Dar antrenamentele pentru MdS trebuiau amanate pentru inceputul lui ianuarie.

Insa cel mai frumos moment din viata mea aveam sa-l traiesc la jumatatea lunii decembrie cand s-a nascut Sara, o gagalice de copil, mult asteptata si dorita in familia noastra si care mi-a umplut sufletul de bucurie. Dupa 9 luni in care te-ai jucat cu ea doar prin atingerea burticii mamei, cand i-ai cantat la chitara atunci cand avea zile mai agitate, cand i-ai vorbit de dincolo de pantecul mamei vine in sfarsit momentul sa o cunosti pentru prima data. O vezi atunci cand o ridica doctorul in brate (am asistat si filmat cezariana), auzi primul tipat prin care micuta isi anunta venirea pe aceasta lume si asta te linisteste, pentru ca stii ca totul e bine. Apoi vine momentul cand iti este asezata pentru prima data in brate: prima intalnire. Imi tremura stomacul de emotie chiar si acum cand scriu aceste randuri. Este un sentiment pe care nu-l pot descrie in cuvinte. Ceva unic, ceva minunat, ceva coplesitor, ceva ce n-am mai simtit pana acum oricate momente de bucurie am avut in viata asta.

la multi ani

Ceea ce nu am mai povestit pana acum este ca venirea pe lume a Sarei se leaga de Marathon des Sables si de Padurea Copiilor. Si am sa va explic imediat de ce. Anul trecut, lansam impreuna cu Padurea Copiilor campania Dune de padure, care urma sa povesteasca printr-o banda desenata aventura mea la MdS. Episoadele de banda desenata erau publicate saptamanal inainte de plecarea mea in desert, continuau in saptamana cursei, urmand ca ultimul episod sa fie lansat la venirea mea in tara (le puteti vedea pe toate mai jos)

Inainte de a pleca in Maroc, cei de la Padurea Copiilor si cu mine ne tot gandeam ce final sa facem benzii desenate. Si au existat mai multe scenarii, printre care si “Andrei soseste la aeroport unde il asteapta prietenii si sotia care ii da vestea ca vor avea un copil.” Apoi s-a renuntat la aceasta varianta intrucat era ceva mult prea personal si cu mari sanse de a nu se intampla. Ceea ce n-a stiut nimeni, nici sotia mea si nici eu, este ca inainte cu 5 zile de plecarea mea in Maroc, minunea se forma deja in pantec. Am plecat in desert, am revenit, sotia si prietenii m-au asteptat la aeroport insa de abia dupa o saptamana ne-am dat seama ca urma sa avem un copil. Sa mai spuna cineva ca lucrurile nu se intampla cand trebuie sa se intample sau ca lucrurile nu se leaga frumos.

Pentru asta am ales sa merg la MdS si anul acesta si pentru asta voi alerga din nou pentru Padurea copiilor. Pentru bucuria pe care mi-au adus-o in viata mea. Scriu aceste randuri la doua saptamani dupa nasterea Sarei, dupa multe nopti nedormite si multe momente destul de grele pentru inceput, insa scriu cu bucurie in suflet pentru ca toate acestea se uita imediat cand copilul ti-a zambit sau si-a prins manuta de degetul tau. Maraton? Ultramaraton? Ironman? Fas! Pistol cu apa! Acesta este cel mai greu ultramataton de pana acum. Si va tine vreo 18 ani, timp in care ma voi stradui sa fiu un tata cat mai bun.

Asadar motivatia mea capata acum valente personale si imi doresc din tot sufletul sa vad pe cat mai multi dintre voi implicati in noua campanie Aleg sa impaduresc. Este o campanie la care s-au alturat si Andrei Rosu si Vlad Tanase care vor alerga in martie o cursa de 566km la Cercul Polar. Noi am ALES sa impadurim sudul Romaniei prin hobby-ul nostru, alergarea. Insa campania se adreseaza tuturor persoanelor care isi pot folosi talentul sau hobby-urile pentru a sprijini Padurea Copiilor.

Astazi am avut si primul antrenament pentru MdS. 10 kilometri dupa doua luni si jumatate de pauza. Dupa 3km imi venea sa plec acasa. Am avut o senzatie groaznica, de parca nu mai alergasem in viata mea: nu imi gaseam respiratia, articulatiile parca scartaiau, etc. Am terminat cu chiu cu vai 10km in 50 de min si de abia dupa aceea mi-am dat seama cat de grele vor fi cele 3 luni de antrenament pentru MdS. Inainte sa incep alergarile cu rucsacul in spate va trebui sa alerg cu greutatea mea :)) (4kg in plus se simt). Tot ceea ce ma inconjoara zilele acestea este o provocare. Dar nu ma plang si-mi place. Pentru ca astfel ies din zona de confort si ma pot dezvolta.

Va imbratisez si va doresc tuturor un an nou minunat!

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.