“A mai trecut un an prin noi, a fost si soare au fost si ploi …”
Asa spuneau versurile unei melodii Compact cu care am crescut si de care imi aduc aminte invariabil atunci cand privesc in urma la anul ce tocmai este pe cale sa se incheie. Imi vin in minte momentele frumoase dar si cele mai putin frumoase, experientele prin care am trecut, prietenii vechi dar si cei noi, totul ca intr-un puzzle cu 365 de piese care asteapta si ultima zi a anului pentru a-si contura imaginea.
Si ce an a fost!
In primul rand mi-am mai luat un job cu norma intreaga si anume acela de parinte 🙂
Bucuria venirii pe lume a Sarei, un copil mult asteptat si dorit, a adus cu sine noi provocari si responsabilitati, intr-un domeniu cu totul nou pentru mine si pe care il descopar in fiecare zi. “Meseria” de parinte este destul de dificila insa vine la pachet cu o explozie de momente frumoase, de bucurii, de satisfactii, astfel incat la finalul unei zile cand nici nu mai stii cum te cheama, te surprinzi tinandu-ti copilul in brate si zambind ca si cum ar fi fost cea mai usoara zi a ta. Si in definitiv chiar asa si este pentru ca nimic nu este prea dificil atunci cand vine vorba de fericirea si siguranta copilului tau.
Am pornit acest blog in urma cu 4 ani pentru a documenta cursele la care particip si a povesti despre domeniile adiacente alergarii prin prisma experientei proprii (nutritie, echipament, suplimente). Anul acesta mi-a adus in plus bucuria alergarii unei curse de semimaraton impingand caruciorul in care se afla Sara, atunci in varsta de 5 luni. S-a intamplat in luna mai, la semimaratonul international Bucuresti (povestea cursei aici)
Mi-am dorit tare mult sa mai ajung o data in desert si sa alerg blestematia aia de cursa de 250km – Marathon des Sables. Si la fel ca si in 2015 mi-a parut rau atunci cand s-a terminat si mi-am promis ca o voi mai face inca o data in viata asta. Un lucru este clar: desertul creeaza dependenta iar ceea ce simti intr-o cursa de autosuficienta timp de o saptamana nu poate fi explicat in cuvinte. Desi m-am straduit sa o fac (povestea cursei din 2015(I) si (II) si 2016) sunt lucruri, stari, sentimente pe care nu ai cum sa le explici pana nu treci printr-o astfel de experienta. Experienta care te schimba ca si om si iti ofera o perspectiva cu totul noua asupra a tot ceea ce te inconjoara.
Si uite asa am ajuns sa tanjesc dupa alergarea unor astfel de curse si sa caut noi aventuri, pentru ca in opinia mea, o astfel de cursa reprezinta in primul rand o aventura in care te arunci cu capul inainte si din care poti iesi putin sifonat, dar mult mai bogat sufleteste. A luat nastere astfel cel mai ambitios / frumos / dificil / nebunesc proiect de pana acum si anume circuitul de curse CaliVita 7 Deserts compus din 7 curse de cel putin 250km, cate una pe fiecare continent. O nebunie care ma va tine in priza pentru urmatorii trei ani si care imi va purta pasii prin locuri in care nici nu visam sa ajung.
2016 a fost si anul in care aveam de rezolvat cateva restante in ceea ce priveste alergarea montana, un tip de alergare pe care l-am descoperit in urma cu cativa ani si de care m-am indragostit iremediabil. Pentru ca iti poata pasii pe carari de munte (cui nu ii place muntele?), te reconecteaza cu natura si te incarca cu energie. Iar anul acesta urma sa fie anul curselor de 100km. Nu multe, insa suficiente pentru a putea strange punctele de calificare pentru Ultra Trail du Mont Blanc. UTMB este o alta monstrozitate de cursa, un fel de Mecca a alergarii montane, care aduna anual la start cateva mii de alergatori, alesi printr-un sistem de tombola (pentru ca se inscriu mai multi decat sunt locuri disponibile). 170km de alergare in “jurul” masivului Mont Blanc cu o diferenta de nivel pozitiva de aproximativ 11.000m, pentru care trebuie sa faci dovada terminarii unor curse destul de dificile si care iti ofera punctele de calificare pentru inscrierea la tombola.
Primul pas pentru a strange cele minim 15 puncte din 3 curse fusese facut la Mararthon des Sables, o cursa de calificare care ofera 6 puncte UTMB. La nici o luna dupa ce ma intorceam din desert am alergat si terminat Transilvanya 100k pentru ca mai apoi, in luna iulie sa inchei si filmul de scurt metraj care incepuse in ultimii ani sa se transforme in serial si anume Marathon 7500 (90km in Bucegi cu o diferenta de nivel de 7500m) si care mi-a luat 3 ani sa il duc la bun sfarsit.
Luna octombrie mi-a adus o realizare personala de care sunt tare mandru, pentru ca am muncit pentru ea si asta o face cu atat mai valoroasa pentru mine. Este vorba despre terminarea unei curse de 120km si 3800m diferenta de nivel in aceeasi zi in care am inceput-o (start la 7:00 finish la 23:52). Este vorba despre Cappadocia Ultra Trail pe care am reusit sa o termin in 16h52m pe pozitia 20 la general si despre care am scris aici.
Au fost si cateva curse de sosea anul acesta si anume, trei semimaratoane (Gerar, Semimaratonul International Bucuresti, proba de semimaraton din cadrul Maratonului Reintregirii Neamului Romanesc) si trei maratoane (Maratonul Zapezii, Paris Maraton si Maratonul International Bucuresti)
Pentru cei pasionati de cifre cam asa au stat lucrurile anul acesta:
Numar de antrenamente: 191
Distanta: 3774.12 km
Distanta maxima: 120 km
Distanta medie: 19.76 km
Timp: 393h 41m 49s
Calorii consumate: 188.496
Diferenta de nivel pozitiva: 34.419m
Privind in urma nu pot sa nu constat ca am avut ceva activitate anul acesta desi nu am reusit sa ajung chiar la toate cursele pe care mi le propusesem la inceput de an. Si asta pentru ca o data cu demararea proiectului CaliVita 7 Deserts m-am concentrat foarte mult pe respectarea programului de antrenament pentru cele 7 curse din urmatorii trei ani si n-am vrut ca printr-un exces de zel sa stric tot ce am construit incepand cu 1 august. Ajuns la jumatatea planului de antrenament cu 1630km alergati, voi lua saptamana aceasta o binemeritata pauza in care mi-as dori doar sa mananc si sa dorm, sa nu mai aud cum suna ceasul la 3:30AM 🙂 Evident ca nu se va intampla chiar asa. Se apropie Craciunul, o perioada din an pe care o iubesc foarte mult asa incat voi profita de aceasta pauza pentru a petrece cat mai mult timp in familie alaturi de sotie si minunea mea mica de 1 an. Voi reveni pe aleile parcului, pentru inca 3 luni si jumatate de antrenamente, incepand cu 26 decembrie. Atunci, voi face pe blog o analiza a primelor patru luni: ce a mers bine, ce a mers mai putin bine, nutritie, suplimente, echipament folosit precum si concluziile pe care le-am tras dupa o perioada extrem de incarcata cu job in ture, cu al doilea job cel de tatic, cu antrenamente strecurate foarte devreme dimineata ca sa fiu sigur ca le fac, si multe altele care iti umplu ziua de nici nu stii cand a trecut
Pana atunci, va doresc din suflet sa va bucurati de caldura celor dragi si sa petreceti un Craciun minunat!
Si nu pot si nici nu vreau sa inchei acest articol fara a le multumi partenerilor care m-au insotit in aventurile din acest an si fara de care cu siguranta n-as fi reusit sa am parte de experentele frumoase prin care am trecut: CaliVita Romania, Xnutrition, CEP Romania, QuantumSport, Explore Sport, Bery Fitness&Spa, Running Mag