Numele meu este Andrei Gligor, am 48 de ani, profesez în domeniul IT, dar adevărata mea poveste începe atunci când vorbesc despre sport.
Alergarea a apărut târziu în viața mea, în 2011, dar a reușit într-un timp scurt să-mi redefinească nu doar stilul de viață, ci și identitatea, valorile și visurile.

Crescut în București, într-o familie fără legături sportive, mișcarea a fost totuși parte din mine încă din copilărie: baschet, tenis, schi, drumetii, patinaj, înot, alergare. Nu am putut sta locului niciodată și cred că nici nu-mi doresc să învăț prea curând cum e.

Alergătorul de ultramaraton

Povestea mea în alergare a început după o operație la genunchi și o recuperare de 9 luni. Primele alergări ușoare au venit cu multă precauție, dar și cu enormă sete de libertate. Când am auzit prima poveste despre New York Marathon chiar în sala unde făceam recuperare, m-am aprins. Șapte luni și 3.200 km de antrenament m-au dus la Athens Classic Marathon 2011.

Apoi… totul a explodat. Maratoane, ultramaratoane, curse montane, triatlon, Ironman, experiențe în țară și în întreaga lume.

Dar între toate aceste curse, există un capitol care rămâne unic.

📍 CaliVita 7 Deserts (2017–2019)

Un proiect personal prin care mi-am propus să alerg câte o cursă multi-stage, de autosuficiență, pe fiecare continent, în unele dintre cele mai dure medii de pe planetă. O experiență care a însemnat nu doar alergare, ci și transformare.

🌍 7 deșerturi. 7 continente. 1 vis.

  • Sahara Race – Namibia (Africa) – 250km | locul 11

  • Gobi March – China (Asia) – 250 km | locul 11

  • Grand 2 Grand Ultra – USA (America de Nord) – 273km | locul 7

  • Fire & Ice Ultra – Islanda (Europa) – 250 km | locul 9

  • Atacama Crossing – Chile (America de Sud) -250 km | locul 9

  • The Last Desert – Antarctica – 250 km | locul 6

  • The Track – Australia – 520km | locul 2

Aceste curse nu au fost doar competiții. Au fost lecții despre frică, rezistență, epuizare, prietenie, renunțare, ne-renunțare și despre cât de departe poate merge un om atunci când mintea și sufletul lucrează împreună. Poveștile călătoriei în jurul lumii pot fi citite aici.

Alergare pentru un scop mai mare

De-a lungul timpului am alergat pentru cauze cu care rezonez profund:

  • Inima Copiilor – strângerea a 25.000 euro pentru un scanner retinian performant, achizitionat si instalat in sectia de neonatologie a spitalului Marie Curie cu ajutorul caruia sunt salvați de la orbire cateva sute de prematuri anual.

  • Hospice Casa Speranței – 2500 euro stransi în cadrul a doua ultramaratoane pe Transfagarasan (70km si 84km) pentru bolnavii aflati in stari terminale ingrijiti de catre Hospice

  • Pădurea Copiilor – fonduri stranse pentru reîmpăduriri în sudul României prin participarea la doua editii ale Marathon des Sables in 2015 si 2016 – 250km de alergare in desertul Sahara.

Alergarea, pentru mine, a devenit un limbaj al binelui.

Organizatorul de evenimente sportive

După 12 ani de curse pe toate continentele, am simțit că experiența alergării nu este completă dacă nu o văd și din cealaltă perspectivă: cea a organizatorului.

Și așa au prins viață trei proiecte care mi-au devenit a doua familie:

🏔️ Ultra Race Romania – o aventură de 250 km în muntii Carpati, cu alergători din toată lumea, construită din suflet și din dorința de a arăta lumii frumusețea României.

⚡ Xrace – un eveniment montan tehnic și spectaculos în zona Siriului.

🌄 IstritaXscape – o sărbătoare a alergării în Buzău (zona dealului Istrtia si a statiunii Sarata-Monteoru), construită în jurul comunității, cu vibe autentic și voluntari extraordinari.

Din postura de organizator, trăiesc emoții cel puțin la fel de intense ca la startul unui ultramaraton.
Responsabilitatea pentru fiecare participant, pentru fiecare voluntar, pentru fiecare detaliu… este o presiune frumoasă, care te face să crești și să te reinventezi.

Pentru că atunci când vezi bucuria de pe chipurile alergătorilor la finish, știi că ai făcut ceva care contează.

Uitandu-ma inapoi nu pot sa nu realizez ca:

Alergarea mi-a dat lecții.
Organizarea de evenimente mi-a dat sens.
Iar oamenii pe care i-am întâlnit în drumul ăsta mi-au dat energie.

Îmi doresc ca tot ce construiesc – prin curse, prin comunitate, prin povești – să inspire măcar un om să iasă din casă, să își depășească o limită, să încerce pentru prima oară.

Pentru că acolo, la limita dintre teamă și acțiune, începe magia.