A trecut aproape o luna de cand n-am mai scris, si asta nu pentru ca v-am uitat ci pentru ca dupa Maratonul International de la Cluj, in mod normal nu se mai anunta nici o competitie pentru mine pana in vara. Hotarasem sa o “las mai usor” cu concursurile si sa urmeze o perioada de refacere dupa cele 8 luni si 3600 km alergati pentru Inima Copiilor si dupa campania “In pas cu Paul” cand am alergat aproape 250 km intr-o saptamana.
Desi ma uitam cu jind in jurul meu cum prietenii isi pregateau bicicletele pentru unul dintre cele mai mari concursuri cross-country din Europa, Prima Evadare, planul era sa “stau cuminte”. Si adevarul este ca oricat mi-as fi dorit sa particip, lipsea un mic amanunt: bicicleta! Nu aveam asa ceva, si nici perspective de a-mi achizitiona una in perioada imediat urmatoare. Asa incat incepusem sa ma consolez cu ideea ca probabil anul asta ma voi uita pe poze si filmulete.
Insa spre bucuria mea lucrurile s-au schimbat atunci cand un prieten drag, Andrei, mi-a oferit bicicleta lui pret de vreo 10 zile pentru a ma antrena si a participa la Prima Evadare. A urmat apoi o perioada in care eu si “micuta” Merida Matts ne-am intalnit, ne-am placut si am inceput sa ne cunoastem mai bine 🙂        Rezultatul? 6 zile si 240 km pedalati prin IOR, la ore cat de cat normale pentru a evita aglomeratia. Ultima oara pedalasem pe la vreo 14 ani pe o bicicleta Pegas, asa incat va puteti da si voi seama de diferetenta!
Cu cat se apropia ziua concursului cu atat eram mai nerabdator si emotionat, ca un copil in prima zi de scoala. Desi ajuns la a cincea editie, Prima Evadare era un tip de competitie complet nou pentru mine. De aproape 3 ani ma invart foarte mult in cercuri de alergatori. Oameni minunati, cu povesti de viata impresionante de la care am invatat ca viata are o cu totul alta perspectiva atunci cand o privesti din pantofii de alergare 🙂 Ce aveam sa descopar cu mare bucurie a fost ca la fel se intampla si in comunitatea ciclistilor. Am fost uimit de numarul mare de participanti, aproape 3000, de energia degajata la start, de fair playul intalnit pe traseu.
Nu stiam la ce sa ma astept din punct de vedere al traseului. Stiam doar ca va fi off-road (deci “un pic” diferit fata de cei 240 km pedalati de mine pe asfalt in parcul IOR), ca se anunta o zi foarte calduroasa si ca mi-ar fi placut sa termin in primii 500. In antrenamente facusem 55 km in parc in 2 ore 30 si speram ca aici sa scot undeva sub 3 ore.
Asadar mi-am pregatit de cu seara bicicleta: reglaje, verificat presiunea in roti, verificat frane, asigurat ca numarul de concurs este prins bine. Si pentru ca stiam cat de importanta va fi hidratarea, mai ales ca se anunta o zi foarte calduroasa mi-am facut “pachetelul” cu geluri de la High5, pe care le folosesc de ceva vreme si la maratoanele si ultramaratoanele la care particip si pe care le recomand cu toata increderea. Pot sa spun ca in acesti trei ani am incercat destul de multe produse insa, am ajuns sa ma “impac” cel mai bine cu cele de la High5 pentru ca nu sunt atat de dulci ca celelalte si organismul le asimileaza mai rapid. M-am bucurat sa vad ca High5 Romania era partener oficial al Primei Evadari si ca in pachetelul de concurs am primit si un ISOGEL (o varianta de gel care se poate lua si fara apa).
Toate fiind pregatite m-am dus la culcare cu gandul la cum o sa fie oare a doua zi. Da’ ce parca am putut sa dorm? N-aveam stare, asa ca la ora 7:30 am plecat spre Baneasa. Startul se dadea la ora 10, insa am avut marea surpriza sa constat ca desi era aproape ora 8, foarte multa lume era prezenta iar unii faceau deja turele de incalzire. Am trecut pe la cortul High5 pentru a-mi umple bidonul cu Energy Source, m-am asezat in plutonul celor cu numere de concurs de la 500 la 3000 si am asteptat linistit startul. Au fost cele mai lungi 2 ore din viata mea! Asta nu pentru ca venisem singur si nu intalnisem nici un cunoscut cu care sa mai schimb o vorba (deh, erau 3000 de oameni la start. putin probabil sa fi nimerit langa cineva cunoscut), ci pentru ca nu mai aveam rabdare. Cu 5 minute inainte de start s-au facut traditionalele “valuri”, ca pe stadioanele mari, la meciurile importante. A fost o senzatie tare faina si o energie degajata de toti participantii, suficienta sa te “impinga” pana la finalul cursei.
10,9,8 … 3,2,1 START! Ma rugam doar sa nu treaca cei din spate cu bicicletele peste mine ! :)) Dar nu a fost cazul, pentru ca bucla de 3 kilometri facuta pe sosea, inainte de a intra pe potecile padurii Baneasa a fost special gandita pentru ca mai rarefia plutonul. Am pedalat cat de tare am putut pentru a depasi cat mai multi inainte de a intra in padure. Si apoi a inceput distractia. Traseul a foarte foarte frumos: padure, umbra, poteci mai inguste, mai late, radacini, santuri, mult praf dar si soare puternic atunci cand ieseam din padure si o luam pur si simplu pe camp printre lanuri de rapita. Mi-a placut tare mult senzatia pedalarii pe astfel de drumuri desi era vizibil ca o sa fie mai greu decat in IOR. Insa fizic ma consideram pregatit si nu ii multumesc decat alergarii si celor aproape 10.000 de kilometri facuti in 2 ani si jumatate. N-am avut nici un fel de problema cu picioarele, gelurile si bautura isotonica High5 m-au tinut plin de energie pana la final si nu mare mi-a fost mirarea cand dupa 2h 55m am primit medalia de finisher top 500! (mai precis pozitia 452 din aproape 3000 de participanti)
Se terminase si parca imi parea rau. Eram transpirat, prafuit, dar fericit ca reusisem sa termin cursa in primii 500 si ca am avut parte de o asemenea experienta frumoasa! Cam asa a fost Prima Evadare pentru mine, un concurs excelent pregatit si organizat de NoMad multisport si care cu siguranta va lasa o amintire frumoasa multor participanti. Eu unul, stiu sigur ca voi reveni si la anul!
