Numele meu este Andrei Gligor, am 41 de ani, profesez in domeniul IT si trebuie sa marturisesc de la inceput ca intotdeauna m-a fascinat lumea sportului. O lume pe care am descoperit-o insa cu adevarat, in 2011. O lume care naste ambitii, modeleaza caractere, impune disciplina si te face sa iti depasesti propriile limite.
Nascut si crescut in Bucuresti intr-o familie care nu a prea avut legatura cu sportul, trebuie sa recunosc ca inca de mic mi-a placut sa fac miscare. N-am fost niciodata genul static. Pot spune ca nu sunt genul care sa pot fi tinut mult timp in casa. Fie ca este vorba de baschet, tenis, patinaj, ski, drumetii montane, inot, alergare, volei, badminton, mers cu rolele, sunt in permanenta in miscare. Am fost si ma consider in continuare un om activ si sper sa raman asa pentru tot restul vietii.
Prima pasiune am facut-o in scoala generala pentru baschet, iar in 1992 am participat cu inca doi colegi la prima editie a Adidas Streetball. Am jucat apoi in echipa liceului teoretic Dante Aligheri din Bucuresti si atat cat mi-a mai permis timpul am facut-o si in facultate si ulterior.
Am descoperit alergarea pe distante lungi la inceputul lui 2011, venind dupa o perioada de recuperare de aproape 9 luni, in urma unei operatii de ruptura de menisc la genunchiul stang. Vointa de recuperare si programul excelent de fitness / kinetoterapie au facut ca in scurt timp sa pot face alergari usoare mai intai pe banda, apoi afara.
Apoi am avut sansa sa ascult povestirile unei persoane care tocmai se intorsese de la prima ei cursa de maraton, ING New York City Marathon. Emotiile cursei, trairile, toata experienta in sine m-au facut sa imi doresc imbarcarea in aceasta aventura. Stiam ca distanta de 42 km si 195 m nu va fi una usor de parcurs, stiam ca vor urma antrenamente dificile, insa in general nu-mi place sa refuz o provocare. Si asa s-a nascut un antrenament intins pe aproape 7 luni si 3200 km, care avea sa ma pregateasca pentru primul meu maraton, Athens Classic Marathon 2011.
Bineinteles ca asta a fost doar inceputul. Cine a alergat un maraton stie ca nu te poti opri la o singura cursa. Pentru mine, maratonul inseamna in primul rand cunoastere de sine, descoperirea unor calitati pe care nu erai constient ca le ai, inseamna bucuria de a alerga, de a fi sanatos si de a privi viata dintr-o perspectiva pe care multi nu o au. Cineva spunea odata “daca vrei sa castigi ceva, alearga 100 m. Daca vrei sa experimentezi viata, alearga un maraton”. Este perfect adevarat si pot spune ca am simtit-o din plin dupa terminarea primului meu maraton. Experimentezi trairi si castigi experienta de viata, castigi cunostere de sine, castigi echilibru interior.
Intors in tara, cu medalia de gat si diploma in maini si cu bucuria unui copil care tocmai parca luase o nota buna la scoala, am descoperit RoClub Maraton, clubul alergatorilor amatori din Romania. Aici am intalnit oameni minunati, care intre timp mi-au devenit prieteni, cu povesti de viata impresionante, de toate varstele, uniti de aceeasi pasiune comuna: alergarea.
Bineinteles ca ce a urmat este o poveste care n-as vrea sa se termine niciodata: maratoane de sosea atat in tara cat si in strainatate, maratone si ultramaratoane montane, curse de triatlon, Ironman 70.3 si de curand una dintre cele mai dificile curse de anduranta din lume, Marathon des Sables – 250km de alergare in desertul Marocan.
In 2012 si 2013 mi-am canalizat eforturile catre ducerea la bun sfarsit a campaniei “Andrei Gligor pana in Sahara“, in beneficiul Asociatiei Inima Copiilor si a nou nascutilor de la spitalul Marie Curie, prin strangerea de fonduri (25.000 euro) si achizitionarea unui scaner retinian performant ce poate salva anual cateva sute de copii, de la orbire.
Am alergat si sustinut de asemenea Hospice Casa Sperantei prin intermediul participarii la editiile 2012 si 2013 ale ultramaratonului de pe Transfagarasan, Transmaraton. Am alergat pentru bolnavii in stari terminale aflati in grija Hospice. Este o onoare sa poti alerga avand o cauza caritabila in spate iar daca este ceva ce mi-am propus pentru viitor, este sa pot alerga sustinand proiecte de acest gen. Ai parte de o implinire personala pe care cu greu o poti descrie in cuvinte.
Din 2014, m-am alaturat unei cauze dragi mie si anume Padurea Copiilor. Padurea Copiilor este programul de impaduriri al celor de la ViitorPlus – asociatia pentru dezvoltare durabila, prin care acestia si-au propus sa planteze cate un copacel pentru fiecare nou nascut din Romania. Programul a demarat acum 7 ani si pana in prezent au fost plantate si ingrijite peste 37ha de padure, in sudul Romaniei, care este puternic afectat de desertificare.
Contact
andrei.gligor@gmail.com / 0729 308 572