Continui aventura mea pana la Sofia si inapoi in Bucuresti cu ziua a cincea, prima zi de alergare. Cei 640km dintre Bucuresti si Sofia ramasesera o amintire frumoasa, iar astazi dimineata, incercam sa fiu pregatit sufleteste pentru ceea ce avea sa urmeze: drumul de la Sofia, spre Bucuresti, in alergare! (o medie de 60km/zi timp de 7 zile)
Am parasit capitala Bulgariei din fata sediului Unicredit, locul unde cu o zi in urma ajungeam dupa 4 zile de pedalat. Si-am parasit Sofia cu stil, asa cum am si venit, insotiti de escorta politiei. La ora 7:30, in timpul saptamanii, centrul Sofiei este destul de aglomerat, asadar escorta politiei a fost mai mult decat binevenita si ne uitam cum oamenii care asteptau in statii transportul in comun pentru a ajunge la serviciu, ne priveau cu o oaresce nedumerire pe chipuri. Adevarul este ca daca cineva ne-ar fi intrebat incotro mergem si am fi raspuns “la Bucuresti”, probabil mirarea ar fi fost si mai mare 🙂
Ca mai toate zilele de pana acum, dimineata a inceput foarte rece insa se anunta o zi cu soare. Si asa a si fost, spre pranz, incalzindu-se simtitor. Traseul parasea Sofia si intra pe un drum paralel cu autostrada care leaga Sofia de Botevgrad. O vreme am mers in grup compact, facandu-se opriri din 5 in 5 km pentru alimentare, hidratare. Dupa 20km am observat ca mi se blocheaza musculatura daca fac pauze asa dese si am hotarat sa merg inainte, pastrand un ritm destul de lejer (6:30/km), insa constant. Organizatorii mi-au pus la dispozitie suport asigurat de un voluntar pe bicicleta, tot Andrei. Am mers impreuna o vreme, alimentandu-ma cu tot ce aveam nevoie, apoi el a ramas sa pregateasca impreuna cu alti voluntari pranzul pentru tot grupul care se apropia din spate. Eu am luat in fuga o banana si un sandwich si mi-am continuat alergarea, ferindu-ma sa ma opresc pentru a nu se bloca musculatura.
Si aici vine partea frumoasa. Sau cel putin, frumoasa, acum, privita din fata monitorului in timp ce scriu. Dupa aproximativ 5km vad in fata mea indicator cu “drum blocat” iar la dreapta doua indicatoare pe care scria mare si frumos Botevgrad. Stiind ca acolo trebuie sa ajungem, alegerea traseului parea foarte clara. Insa acel indicator a parasit drumul vechi, care mergea paralel cu autostrada, scotandu-ma chiar in … autostrada! Am continuat sa alerg inca 2km gandindu-ma ca masinile de suport ma vor ajunge din urma. Nici poveste. Dupa ce am trecut printr-un tunel lung de 1,2km si neluminat, care traversa muntele, m-am oprit la un moment dat, gandindu-ma ca e ceva ciudat la mijloc. Trecusera deja 50 de minute de cand ma despartisem de grup si ar fi trebuit sa apara. Eram hotarat sa o iau inapoi, cand a aparut Tania spunandu-mi ca drumul pe autostrada e gresit si ca ar fi trebuit sa merg pe vechiul drum, cel care era “inchis”. Insa mai exista o varianta pe care o luasem si eu in calcul. Din autostrada se facea o iesire, nesemnalizata care dadea in drumul vechi. Coborasem pe acolo cu 15 minute inainte sa ma intalnesc cu Tania, insa mi-am spus ca nu are cum acel drum sa fie cel bun, pentru ca era destul de parasit, cu arbori cazuti in mijlocul drumului si neridicati. S-a dovedit insa ca acela era drumul bun, pe care trebuia sa o iau ca sa ii intalnesc pe ceilalti si sa ajungem impreuna la punctul de finish, barajul Botevgrad. Eram deja un car de nervi pe mine pentru ca alergasem cam 3-4km in plus fata de cei 55, invartindu-ma intre autostrada si acel drum vechi si pierdusem o groaza de timp. Insa totul e bine cand se termina cu bine si pana la urma daca n-ar fi astfel de peripetii, poate nu mi-as aduce aminte peste un an de aceasta prima zi de alergare de la Sofia spre Bucuresti 🙂
Am terminat cu bine cu totii, am facut poze la baraj, ne-am urcat in masini si am ajuns la hotel pentru binemeritatul dus cald. Cam asa a fost astazi, dragilor. Cu kilometrii de astazi s-au cam facut 700km de cand am plecat din Bucuresti, pe 1 noiembrie. Inca nu-mi vine sa cred! Mai sunt 6 zile si ajungem acasa. Etapa de maine va fi una mai grea, cu multe urcari si coborari, pentru ca vom trece muntii, pana la Lukovit – 63km. Noapte buna! Pe maine!
