Momente frumoase la sfarsit de 2013

O mie de imagini, ganduri, trairi si sentimente se imbulzesc in mintea mea acum la inceput de an si incerc sa le asez in ordine, sa le conturez si sa le transform in cuvintele care sa poata exprima cel mai bine surpriza de care am avut parte la sfarsitul lui 2013. Intr-o zi am primit un telefon prin care eram invitat la TVR1, in emisiunea Andreei Marin, “Pretuieste Viata”,

unde m-am gandit ca voi fi rugat sa vorbesc despre proiectul “Andrei Gligor pana in Sahara”. Este un proiect de suflet pentru mine si ori de cate ori sunt invitat sa vorbesc despre el, nu stau prea mult pe ganduri si raspunsul vine prompt. Ma bucur cand vad ca actiunile mele au ecou dincolo de o pagina de internet iar oamenii apreciaza ceea ce vreau sa fac si pun umarul ca acest proiect sa devina realitate. Am un sentiment de bucurie si implinire, ceea ce ma onoreaza dar ma si motiveaza in acelasi timp sa merg mai departe. Asadar eram prezent la TVR1, putin emotionat recunosc, dar nerabdator sa raspund la orice intrebare referitoare la acest proiect drag mie. Toate bune si frumoase, insa ceea ce nu stiam era faptul ca impreuna cu sotia mea, care a fost complice, echipa Pretuieste Viata avea sa-mi pregateasca o mare surpriza. Discutia a curs frumos in jurul pasiunii mele de a alerga apoi s-a mutat asupra proiectului, a cauzei pentru care alerg si a modalitatilor de donare. Pana aici toate bune si frumoase, informatiile sunt peste tot pe site-ul proiectului, deci nimic neobisnuit pentru TVR sa ajunga la ele. Apoi Andreea a mutat discutia catre o a doua pasiune a mea si anume chitara si pe moment am avut senzatia ciudata ca nu are de unde sa stie acest lucru. Insa imediat mi-am adus aminte ca pe site-ul proiectului, la sectiunea “Despre” mentionez faptul ca stiu sa cant la chitara. “Bomba” a venit in momentul in care Andreea, pe drept considerata regina surprizelor, a spus ceva de genul “…si mai mult decat atat, avem chiar aici in platou chitara ta si te-am ruga daca vrei sa ne canti un refren”. In acel moment mi-a stat inima, iar mintea mea nu putea sa priceapa de unde si pana unde chitara mea era

in platoul emisiunii Pretuieste Viata, ca doar o lasasem acasa cand plecasem spre emisiune. Ceea ce nu stiam eu, era faptul ca sotia mea, care ajunsese in platou la 30 de minute dupa mine, adusese in secret chitara si ea a fost complicele din spatele intregii surprize. Luat cu totul pe nepregatite, am incercat sa ma adun destul de repede si gandindu-ma ca tonul emisiunii este unul vesel, emisiunea marcand trecerea dintre ani, am ales sa cant melodia lui Eagle Eye Cherry – Save Tonight, o melodie pe care v-am dedicat-o voua, celor

care in septembrie 2013 ati donat si m-ati sustinut in cursa nebuna de 84km de pe Transfagarasan. A urmat un moment foarte emotionant pentru mine si pentru care m-am bucurat enorm. Momentul in care Fundatia Pretuieste Viata a decis sa cumpere 100 km, donand practic Asociatiei Inima Copiilor suma de 4000 lei. Acesti bani dar si altii stransi pe sfarsit de an 2013 ma aduc din ce in ce mai aproape de suma de 29.000 euro necesara cumpararii RetCam. Practic, au mai ramas de strans aproximativ 6000 euro. Dar stati ca asta n-a fost tot. Discutia s-a mutat apoi in zona antrenamentelor si mai ales a antrenamentelor in sezonul rece, iar Andreea i-a dat cuvantul sotiei mele intreband-o cum ma antrenez acum, pe perioada iernii. Dupa surpriza cu chitara ma asteptam la orice si ma intrebam oare ce mai urmeaza pentru ca imi dadeam seama ca fusesem “lucrat”, daca pot sa zic asa, de sotie. Cristina a explicat ca in ceea ce priveste alergarea, nu vremea este o problema deoarece am alergat si la multe grade cu plus dar si cu minus, ci din pacate antrenamentele de bicicleta pe perioada iernii sunt o problema, in lipsa unui home trainer. Stia ca mi-as fi dorit unul pentru a nu intrerupe antrenamentele de bicicleta in sezonul rece. Faptul ca incet incet vreau sa ma indrept cu antrenamentele spre a putea participa la un concurs de Ironman (3.8km inot -180km bicicleta – 42km alergare, toate probele una dupa alta, fara pauza, cu timp limita 16-17h), partea de bicicleta nu poate fi deloc neglijata pe perioada iernii. A urmat apoi o surpriza la care nu ma asteptam! Momentul cand asistentii emisiunii Pretuieste Viata, Camelia si Omar mi-au daruit un hometrainer, care sa ma ajute in antrenamentele de bicicleta. Ma uitam si nu-mi venea sa cred ca e al meu! Ramasesem fara cuvinte. Ii multumesc din suflet domnului Mircea Florescu si Bikexpert pentru gestul

frumos si pentru ca a facut primul pas in drumul meu catre Ironman. Asadar, un sfarsit de an 2013 cum nu se putea mai bun si un inceput de an nou ce se intrevede a fi unul minunat. Multumesc din inima intregii echipe Pretuieste Viata pentru ca este alaturi de mine si de Inima Copiilor. Cred cu tarie ca visurile pot deveni realitate daca iti doresti cu adevarat si daca faci pasii necesari pentru a le realiza! Va doresc un an plin de bucurie in suflete, de fericire, un an cu spor(t) in toate! 🙂