3 Mai. O zi calduroasa de primavara, poate prea calduroasa pentru aceasta perioada. O zi ca oricare alta la prima vedere, dar cu o semnificatie cu totul si cu totul speciala. In Romania, Bucuresti, pe vechiul drum spre mare, peste 1500 de persoane urmau sa ia startul intr-o cursa fara linie de sosire. Si ca sa nu se simta singuri, 100.000 de oameni din 35 de tari, se imbarcau simultan in aceeasi aventura: aventura “Wings for Life“. Cursa pe care o alergi, nu pentru tine, ci cu gandul la cei care nu pot sa o faca. Este acel moment din an, in care nu conteaza nationalitatea, varsta, religia. Este momentul in care persoane care nu se cunosc, aflate la mii de kilometri distanta, alearga pentru acelasi scop. Acela de a contribui la gasirea un remediu împotriva traumatismelor coloanei vertebrale si a transforma speranta in realitate.
Photo: Bogdan Buda
Aflata la a doua editie, Wings for Life are un format ce se deosebeste de cursele clasice si cred ca acesta este si unul dintre motivele pentru care atrage din ce in ce mai multi participanti. Daca anul trecut, in Bucuresti au luat startul aproximativ 700 de persoane, anul acesta numarul lor s-a dublat. Cursa presupune alergarea pe o distanta variabila, intre 1km si 100km, in functie de pregatirea fiecaruia. Nu exista linie de sosire, sau cel putin nu in varianta clasica, adica in fata ta. Linia de sosire, sub forma unei masini, te urmareste din spate si in momentul in care te depaseste, cursa ta s-a incheiat. La jumatate de ora de la startul participantilor (care se da in acelasi timp in cele 35 de locatii din toata lumea!), masina oficiala porneste cu o viteza de 15km/h. Dupa o ora, viteza se mareste la 16km/h, apoi la 17km/h, 20km/h si in final la 35km/h, pana si ultimul alergator este depasit. Exista doi castigatori in fiecare tara (masculin si feminin) si doi castigatori globali (cei care reusesc sa parcurga un numar cat mai mare de kilometri pana sa fie depasiti de masina oficiala).
Ca sa fac o paranteza, am avut si la Marathon des Sables un soi de “catcher cars ” doar ca mergeau mult mai incet si aveau patru picioare. In fiecare dimineata, cu noi luau startul doua camile care mergeau cu viteza constanta pana la linia de finish. Daca erai depasit de ele, erai descalificat 😀
Dar sa revenim la Wings for life. Desi nerecuperat complet dupa cursa din desert mi-am dorit tare mult sa particip la acest eveniment la care fusesem si anul trecut. Indiferent cati kilometri as fi reusit sa alerg, important era sa stiu ca am pus umarul la acesta cauza speciala.
La start, atmosfera frumoasa, lume multa, prieteni vechi si noi, energie pozitiva cat pentru o viata si aceleasi cuvinte: “Felicitari Andrei! Cum a fost in desert?”. Mi-a facut mare placere sa povestesc cate putin din experienta de la Marathon des Sables insa recunosc ca eram emotionat de startul care se apropia cu pasi repezi. Era prima alergare lunga dupa sosirea din Maroc. Imi doream sa reusesc sa alerg 30km pana voi fi prins de masina oficiala, insa pe de alta parte eram constient ca venisem la aceasta cursa pentru cauza si ca oricat as fi reusit sa alerg, ar fi fost o misiune indeplinita si o mare implinire sufleteasca.
Anul acesta am facut parte din echipa lui Daniel Osmanovici, care desi accidentat dupa Maratonul International Cluj, a venit cu bicicleta pana la linia de start si a alergat cat l-au tinut picioarele, indiferent daca indicatiile medicului erau “repaos total”. M-am bucurat nespus de prezenta doamnei ministru Gabriela Szabo la eveniment, in calitate de participanta. Este un semn de normalitate, intr-o Romanie in care sportul a stralucit exclusiv datorita talentului si a muncii sustinute din partea sportivilor, din pacate prea putini sustinuti de catre stat. Dar sunt convins ca lucrurile vor intra pe un fagas normal, iar aceasta directie nu poate fi data decat de cineva care a trait si a respirat toata viata sport si care stie din propria experienta care sunt neajunsurile in aceasta lume, totusi atat de frumoasa.
Numaratoarea inversa incepuse si energia degajata de multime oferea o atmosfera incredibila. Am plecat cu gandul sa tin un ritm mediu de 4:40min/km. Asta m-ar fi dus aproape de kilometrul 30 inainte de a fi prins de masina oficiala. Insa ca de obicei, la majoritatea curselor, m-a luat valul si am plecat mai tare (4:20-4:30) decat planificasem.
Photo: Cristian Vasile
Desi nu erau nici de departe 50 de grade ca in Sahara, umiditatea facea ca cele 25-28 de grade sa fie destul de greu de suportat. La asta se mai adauga traseul destul de valurit si vantul, care pe unele portiuni batea destul de tare din fata. Insa peisajul superb, lanurile de rapita de o parte si de cealalta a drumului si oamenii din sate iesiti la porti sa ne incurajeze, te faceau sa uiti de timp iar kilometrii treceau mai repede.
Toate au mers excelent pana la kilometrul 17 cand o durere de splina aparuta din senin a inceput sa-si faca de cap. Imi era clar ca nu sunt complet refacut dupa MdS si ca probabil ar fi fost o prostie sa incerc sa tin acel ritm pana la final. Drept pentru care am redus viteza si m-am concentrat pe respiratie pentru a incerca sa scap de durere.
Photo: Radu Cristi
Dupa aproximativ 15 minute am reinceput sa accelerez insa nu reuseam sa mai tin ritmul de 4:40min/km. Cum scadeam sub 4:50, cum incepea splina sa tipe la mine 🙂 Ne-am mai certat pret de vreo 10 minute, timp in care am reusit sa-i distrag atentia si sa mai “fur” vreo 2 kilometri. Dar parca era meciul Mayweather – Pacquiao. Eu dadeam in ea (“cu vorbe dulci”) si in final au decis arbitrii 😀 Cert este ca pana la sfarsit nu mi-a dat pace deloc, iar masina de finish m-a prins putin dupa kilometrul 28. Zambetul si aplauzele Mihaelei Radulescu, aflata in masina oficiala alaturi de Felix Baumgartner, ma anuntau ca pentru mine cursa se incheiase.
Insa a fost din nou o experienta extraordinara, o zi frumoasa, o zi speciala, o zi in care am alergat pentru cei care nu pot, o zi in care am daruit speranta. Este un eveniment pe care il recomand tuturor. N-are legatura cu nivelul de pregatire, ci cu dorinta de a face miscare si de a darui.
101.280 de participanti din 35 de tari
Loc global: 4627
Loc global categoria de varsta M35: 826
Participanti in Romania: 1571
Loc (RO): 59
Loc (RO) categorie de varsta M35: 20
Taxa de participare – 100% donată pentru a găsi un remediu împotriva traumatismelor coloanei vertebrale
Fonduri stranse 4,2 mil. euro
Atmosfera: nepretuita!
Felicitari! De-abia astept 8 mai 2016! A fost o zi plina de emotii frumoase!
Clar ne vedem si la anul. Este un eveniment pe care nu vreau sa-l ratez 🙂