De ce alergam?
A fost dintotdeauna in firea noastra, a oamenilor, sa fim permanent in miscare, omul preistoric reusind sa acopere zilnic distante considerabile in cautarea hranei. Din pacate, pe masura ce societatea a evoluat si o data cu ea si tehnologia, atat
de multe lucruri ne sunt astazi la indemana, incat aproape am uitat sa mai facem miscare, sa mai “alergam” pentru a ne procura cele necesare.
Asadar, daca nu mai alergam pentru nevoile de baza, atunci totusi de ce o facem? Care-i scopul? Care sunt lucrurile care ne motiveaza sa ne punem incaltarile in picioare si indiferent daca afara ploua, ninge sau e un adevarat cuptor, sa iesim sa “dam o tura”? Ce ne atrage ca un magnet sa ne depasim uneori propriile limite si sa iesim din zona de confort alergand inca un kilometru si inca unul, pana ce placerea se transforma in durere, iar entuziasmul in chin?
E imbucurator sa vezi ca pe zi ce trece, tot mai multe persoane imbratiseaza acest sport, poate de neinteles pentru unii. De multe ori ti se intampla sa treci in alergare pe langa persoane care te privesc ciudat. Cel putin acestea se rezuma doar la atat. Insa sunt si unii mai indrazneti, care sunt atat de indignati si nu inteleg de ce alergi ca nebunul incat rup tacerea si te trezesti cu tot felul de replici, care mai de care mai “pline de intelepciune”. Eu sunt bucuros ca in ultimii ani, din ce in ce mai multa lume vrea sa faca miscare, indiferent de care. Incet incet intram si noi in normalitate. Intram in randul oamenilor care au inteles ca miscarea, alaturi de alimentatie este o parte importanta a unui trai sanatos. Mai avem insa ceva de recuperat la capitolul cultura sportului, respectul pentru cei care lasa locul caldut de acasa pentru cateva ore de miscare pe saptamana, de antrenamente epuizante atunci cand se pregatesc pentru competitii, sau pur si simplu isi doresc un trai sanatos si sunt dispusi sa faca ceva pentru asta.
Deci, pe voi ce va motiveaza sa alergati? Sau ce v-ar motiva sa incepeti sa alergati, in cazul in care n-ati facut-o inca?
Motivele pot fi variate si tin de fiecare. De la dorinta de a pierde cateva kilograme, dorinta de a renunta la fumat, dorinta de a participa la o competitie si pana la cazul ideal in care chiar alergati din pura placere.
In ceea ce ma priveste lucrurile sunt simple. Intotdeauna am fost atras de lumea sportului si pot spune ca mereu am fost o persoana activa, in permanenta miscare, iar la nivel de amator am practicat multe discipline: atletism, tenis, inot, baschet, patinaj, ski. M-am apucat insa de alergat mai serios pentru ca am vrut sa-mi demonstrez mie ca pot termina o cursa de maraton chiar daca cu un an inainte suferisem o operatie de ruptura de menisc. Insa ceva ciudat s-a intamplat in timpul antrenamentelor pentru maratonul din Atena din 2011. Antrenamentele s-au intins pe o perioada de 7 luni, cumuland 3000km, iar dupa doua luni am fost placut surprins sa constat ca mie chiar imi place treaba asta. Si imi placea atat de tare incat nu voiam sa ma opresc. Au urmat bineinteles si alte curse atat in tara cat si in stainatate si de fiecare data ma bucuram ca un copil cand mi se punea de gat medalia de finisher.
Insa cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat de cand alerg, este ca am inceput sa imbin placerea de a alerga cu placerea de a darui, de a ajuta. Sunt perfect constient ca nu foarte multa lume rezoneaza cu cauze umanitare, si sunt oarecum reticenti in ceea ce priveste finalitatea unor proiecte de acest gen, insa ma bucura faptul ca sunt din ce in ce mai multi cei care aleg sa creada in astfel de proiecte si sa le sustina. Mie unul, imi place sa cred ca putem da pentru o clipa de o parte agitatia zilnica si incrancenarea de pe chipurile noastre, si sa devenim altruisti, sa ne gandim si la cei de langa noi care poate nu se pot bucura de viata asa cum o facem noi, care trec prin momente dificile si pentru care ajutorul nostru inseamna mai mult decat ne putem noi imagina.
M-am alaturat Asociatiei Inima Copiilor pentru ca sunt oameni minunati, care au facut si fac atat de multe pentru copiii de la Marie Curie. Proiectul “Andrei Gligor pana in Sahara” este dorinta mea de a-mi aduce umila contributie la ajutorul nou nascutilor cu probleme. Am fost intrebat de ce alerg 3600 km, care este motivatia din spatele acestei curse nebune.
Ieri am vizitat sectia de terapie intensiva de la Marie Curie si va pot spune un singur lucru: acei copii sunt principala mea motivatie, sunt motorul din spatele acestei curse, sunt cei pentru care ma trezesc in fiecare dimineata cu gandul sa mai alerg inca 15 km. Alerg, pentru ca atunci cand voi fi parinte, daca copilul meu va avea probleme de sanatate, nu vreau sa mi se spuna ca nu poate fi salvat pentru ca nu exista in Romania aparatura medicala necesara!
Alerg pentru copii! Alerg pentru viata! Alerg pentru ca imi pasa! Voi de ce alergati?
