Astazi ar fi trebuit sa alerg la pranz! Ei bine acest lucru nu s-a intamplat, ba din contra: m-am trezit si mai devreme ca ieri. La 5:10 porneam deja cronometrul ceasului. M-am suparat un pic pe mine ca nu am reusit sa ma tin de cuvant. Insa ma stiu cum sunt, si anume daca m-am trezit, nu pot sa mai lenevesc in pat. Indata ajuns la locul de antrenament am uitat usor de suparare si am inceput sa ma bucur de linistea din jur si de soarele care parca se trezea timid si incepea sa lumineze cu primele raze aleile parcului.
Mi-am adus aminte imediat ca mai traisem aceasta senzatie cu aproape o luna in urma,
cand impreuna cu niste prieteni am alergat un ultramaraton de noapte (IOR Night Ultra Marathon). Cursa incepea in jurul orei 22:30, exact in aceeasi locatie in care alergam acum, si se termina la primele raze ale soarelui. Diferenta era ca atunci reuseam sa termin 57 km in jurul orei 4:30, acum aveam de gand sa fac un “long run” insa nu stiam cati km. Am vrut sa vad in functie de cum ma simt. Si se pare ca m-am simtit destul de bine si nu m-am oprit la cei 15 km obligatorii pe care trebuie sa ii alerg zilnic ca sa acopar distanta de 3600 km Bucuresti – Tindouf, ci am alergat 27 km. Vremea a fost excelenta iar pace-ul a fost unul de jogging pentru mine (06:04 min /km).
Suficient de confortabil incat sa ma bucur din plin de rasaritul soarelui, sa observ lumea grabita traversand parcul in drumul spre servici, sa urmaresc ratele curatandu-si penele si pregatindu-si puii pentru o noua zi.
E minunat acest sport! Nu iti trebuie decat o pereche de incaltari (uneori nici aia) si aventura te asteapta! Fie ca este vorba de carari de munte, de sosea, de aleile unui parc …esti singurul care fixeaza limitele! Si asta tocmai pentru ca ele de fapt nu exista! 🙂