Primul antrenament in cuptor


Astazi am reusit sa ma tin oarecum de promisiune si sa incep sa alerg la temperaturi cat mai ridicate, pentru a ma acomoda cu cele din timpul cursei. Si spun oarecum, pentru ca m-am trezit conform obiceiului foarte devreme, si astazi. La ora 8:30 deja terminam cele 5 ture de IOR si ma intorceam acasa cu gandul ca nu m-am tinut nici azi de cuvant. Ma simteam vinovat fata de mine si stiam ca daca nu incep sa alerg la peste 30 °C imi va fi extrem de dificil in Sahara. Cu sentimentul asta de vinovatie si cu intrebari retorice in minte, de genul “pe cine incerc eu sa pacalesc?”, la ora 12 la pranz, cand termometrul arata 33 °C mi-am luat inima in dinti si am iesit in parc, pentru inca o tura – doua.

Nu imi propusesem nici o tinta, vroiam doar sa vad cum e sa alergi pe asa o vreme. Imi luasem cu mine si o sticla de 0.5 cu apa, care s-a dovedit a fi insuficienta dupa prima tura. Iar in conditii de temperatura normala, nu simt nevoia de hidratare decat dupa 12-15 km. Trebuie sa recunosc ca mi-a fost foarte greu sa mentin ritmul de 5:30 / km si sa termin si a doua tura. Aerul era irespirabil si simteai ca te sufoci incercand sa inspiri parca ceva foarte fierbinte si uscat. La sfarsitul celor doua ture aratam ca un rac fiert tocmai scos din oala: ud si rosu la fata 🙂

Oricum a fost o experienta interesanta si cred eu utila avand in vedere ca in Sahara va trebui sa ma lupt cu temperaturi de genul asta 42 km! Cu siguranta voi profita cat o sa pot de vara asta si voi incerca sa cresc incet si numarul de kilometri alergati “in cuptor”.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.