La inceputul anului priveam cu o oaresce teama catre circuitul CaliVita 7 Deserts, nu de multe ori surprinzandu-ma in timpul antrenamentelor lungi gandind cu voce tare “mama, in ce m-am bagat!” . Insa trebuie sa recunosc ca exact acea parte de aventura, de necunoscut, de putina nebunie, ma facea sa imi doresc si mai tare sa incep cele sapte curse extreme. Timpul a trecut extrem de repede si miile de ore de antrenament m-au dus catre prima cursa, Sahara Race in cel mai vechi desert din lume, desertul Namib (povestea aici). Apoi, la nici doua luni, poposeam pe continentul asiatic, alergand la granita dintre China si Mongolia in desertul Gobi (povestea aici). Ambele curse au fost adevarate experiente de viata si le recomand tuturor celor pasionati de aventura, de alergare in medii extreme si nu in ultimul rand celor care au un neuron mic si zglobiu care n-are stare 🙂
Iata-ma in fata celei de a treia curse din circuit si anume Grand to Grand Ultra. O “plimbare” de 273km intr-o zona din Statele Unite in care mi-am dorit de foarte mult timp sa ajung si anume Marele Canion.
Cursa se desfasoara in acelasi format ca si cele precedente: se alearga in regim de autosuficienta, tot ce ai nevoie supravietuirii (mancare, echipament, articole medicale si de igiena) carandu-le dupa tine intr-un rucsac de aproximativ 10kg. Nu, nu ti-l cara organizatorii de la o etapa la alta. Alergi cu el in spate!
Din partea organizatorilor primesti apa la punctele de hidratare, asistenta medicala la nevoie si adapost in corturi de 8-10 persoane la finalul fiecarei zile. In rest, esti pe cont propriu.
Terenul pe care se va alerga este extrem de variat, un mix de dune de nisip, poteci prin padure, canioane inguste, zone tehnice cu stancarie unde accessul se face catarandu-te cu ajutorul corzilor, etc. Linia de start se afla intr-o zona izolata pe inelul de nord al Marelui Canion, la o altitudine de 1629m, iar linia de sosire pe varful Pink Cliffs, Grand Staircase, la 2651m, de unde participantii pot admira intregul traseu parcurs timp de o saptamana.
Vom fi 120 de nebuni care vom lua startul pe 24 septembrie si uitandu-ma pe lista cu participanti, l-am recunoscut pe Dirk Diemont, concurentul din Africa de Sud care la Gobi March a abandonat in etapa lunga de pe pozitia a treia in clasamentul general din cauza unor probleme stomacale si a unei deshidratari destul de serioase. Ma bucur ca ne vom reintalni la Grand to Grand si sper eu sa alergam cot la cot pana la finish. Cu ocazia asta poate voi reusi sa imi iau si eu de pe cap cifrele 11-6.
Nu stiti ce insemana 11-6? Inseamna ca n-ati citit povestile curselor din Namibia si China. Bine, va iert de data asta si va spun eu. Atat la Sahara Race cat si la Gobi March am terminat pe pozitia 11 in clasamentul general si 6 la categoria de varsta 30-39 de ani. Incepusem sa cred ca trebuie sa joc numerele astea la loto, ca poate o fi un semn, ca cine stie ce vrea sa-mi spuna Universul. Insa cum nu sunt superstitios din fire, voi merge la Grand to Grand pentru o clasare in primii 10. Daca iese tot 11 cu 6, atunci e clar ca se intampla ceva :))
La final va las cu cateva poze si un video de la editia de anul trecut.
Ah si sa nu uit. Daca doriti sa imi trimiteti gandurile voastre in timpul cursei, AICI, veti gasi incepand cu data de 22 septembrie un link de unde imi veti putea trimite mesaje. Organizatorii le printeaza pe foi si ni le aduc la cort in fiecare seara. Numarul meu de concurs este 401.
Pe curand!
