Nici nu stiu cand au trecut 3 luni de cand alerg spre Sahara, cu gandul la Inima Copiilor si nou nascutii de la Marie Curie. Sunt aproape de jumatatea drumului si asa cum v-am obisnuit, la sfarsitul fiecarei luni de alergare, imi propun sa fac o retrospectiva a ceea ce s-a intamplat in luna ce tocmai s-a incheiat.
Pe langa sutele de kilometri alergati, oboseala care incepe incet incet sa isi faca loc in rutina antrenamentelor zilnice, am avut parte si de momente frumoase. Este vorba de o cursa inedita pentru mine in care mi-am supus la grele incercari limitele fizice si mentale, alergand pe Transfagarasan, la prima editie a Transmaraton. A fost o aventura extraordinara si o distanta pe care nu credeam ca sunt in stare sa o alerg, dar care m-a adus mai aproape de Sahara cu 70 de kilometri. Mai aproape de realizarea unui vis si de bucuria imensa pe care o simt cand mai adaug inca 1 kilometru, stiind ca nou nascutii pentru care alerg vor avea sansa unei vieti normale, prin achizitionarea, la sfarsitul campaniei, a scanerului retinian RetCam (raportul cursei il puteti citi aici)
In aceasta perioada am vizitat sectia de terapie intensiva nou nascuti de la spitalul Marie Curie si pot afirma cu certitudine ca daca inainte de vizita eram oricum motivat sa duc acest proiect la bun sfarsit, in urma vizitei ma simt de doua ori mai motivat sa termin de alergat cei 3600 de kilometri. In ultima perioada, au fost si dimineti in care as fi vrut sa nu ma dau jos din pat si sa alerg cei 15 kilometri pe care trebuie sa ii alerg zilnic pentru a acoperi acesta distanta pana in februarie. Insa imi veneau in minte imaginile cu micutii din sectia de terapie intensiva si orice febra musculara sau oboseala dispareau instant.
Astfel, am reusit sa inchei aceasta luna cu 452 de kilometri alergati dintr-un total de 1516. Uitandu-ma rapid pe cifre constat ca sunt cu 155 km inaintea programului. In mod normal la aceasta data, dupa 96 de zile de alergat, ar fi trebuit sa am un total de 1360 km. Asta nu poate decat sa ma bucure, pentru ca nu se stie ce iarna va fi anul asta, si poate vor fi zile cand oricat as vrea nu voi putea iesi din casa. Desi daca stau bine sa ma gandesc, anul trecut am alergat in parcul IOR si la -17°C. Si fie vorba intre noi, prefer alergarile pe astfel de temperaturi, decat sa ma topesc la 40°C
Din pacate, in februarie in Sahara nu va fi nici zapada si nici multe grade sub 0, ci dimpotriva, soare arzator si 30-35°C. Va fi o trecere interesanta de la clima noastra la clima din desert.
Din punct de vedere al nutritiei, continui cu acelasi mic dejun poate “un pic diferit” de ce suntem majoritatea dintre noi obisnuiti sa mancam dimineata. Este vorba despre un shake pe baza de lapte (500 ml), avocado, mango, banana, seminte goji, muguri de pin, polen si miere. Este o adevarata “bomba” de vitamine care imi da energia necesara abordarii cu success a antrenamentelor zilnice. Celelalte mese constau in carne de pui la gratar, peste, legume si fructe, dar si alimente bogate in carbohidrati precum pastele si orezul.
Desi au trecut aproape 100 de zile din cele 254, fizic ma simt bine, cu usoare momente in care febra musculara isi face de cap. Dar banuiesc ca e ceva normal cand alergi 450-500 km pe luna ca macar o data la 2-3 saptamani sa faci febra.
Mai jos sunt si cateva date statistice din a treia luna de “alergatura” spre Sahara!
Trei s-au terminat, mai sunt cinci!
… Multa Putere Draga Andrei !