Dupa a cincea zi in Sahara, Andrei ne scrie:
“Salam aleikum, dragilor!
E penultima dimineata in tabara de refugiati Smara si ma incearca sentimente contradictorii. Pe de o parte mi-e dor de casa si de voi toti, pe de alta parte mi-as dori sa mai stau si sa pot face mai multe pentru oamenii de aici. Dupa 40 de ani de conflicte, oamenii astia, fara o tara recunoscuta oficial, lasati in mijlocul desertului, la mila
ajutoarelor internationale, au invatat sa se bucure de viata simpla pe care o duc.
Jucariile copiilor de aici sunt sticlele de plastic si anvelopele uzate. Totusi sunt mai mereu cu zambetul pe buze si cu o asa bucurie pe chip, incat vazandu-i, iti dai seama cat de putin ne trebuie de fapt noua, oamenilor ca sa fim fericiti.
Cel mai lung zid din lume, construit de marocani si cele peste 5 milioane de mine antipersonal, ii separa pe Saharawi de civilizatie. Cu toate astea ei isi duc traiul cu mandrie, au o cultura, obiceiuri frumoase si au invatat sa se bucure de prezent, de ceea ce au …atat cat este!”
