Ultima zi in Sahara… Andrei ne povesteste:
“Gata, e ultima zi in desert. Si e ziua nationala a Republicii Saharawi.
Diseara vom parasi taberele de refugiati si vom pleca spre Tindouf si de acolo spre casa. O sa ne fie dor de loc si de oameni, mai ales de familia la care am stat. In primele zile am fost un pic confuz pentru ca tot apareau personaje noi si incercam sa imi dau seama daca fac parte din familie sau nu. Cred ca nici acum nu i-am vazut pe toti. Ca sa nu mai spun ca n-ai cum sa le retii numele tuturor 🙂 Au fost insa niste gazde minunate, s-au straduit sa ne faca sa ne simtim bine si sa nu ne lipseasca nimic. Au mers cu noi peste tot (e, totusi, o zona periculoasa si nu ai voie sa iesi sa te plimbi fara sa fi insotit gazde). In fine, cand ajung acasa, voi povesti mai multe despre situatia delicata de aici.
Am stat la aceeasi familie impreuna cu Iulian Rotariu (e pompier in Botosani si alearga bine de tot!. A iesit pe 12 la maraton.), cu Semida Hategan, o romanca ce locuieste in Spania de 14 ani si sotul ei, Jesus. Si a mai fost Darek, din Polonia, care a terminat maratonul pe locul 2 cu un timp fenomenal de 3h:10m!
Cu parere de rau ca experienta Sahara se termina atat de repede dar cu bucurie in suflet ca mai este putin si-mi revad familia, va imbratisez cu drag si sa ne revedem cu bine.
Ah, uitam sa va spun. Ieri seara le-am cantat la chitara la finalul excursiei de pe dunele de nisip :)”