Un grup inimos de prieteni alergatori lansau anul trecut pentru prima oara ideea organizarii unor concursuri departe de poluarea orasului, de asfalt, de masini si agitatie, in padurile din jurul Bucurestiului. Ideea mi s-a parut mai mult decat binevenita, dand ocazia pe de o parte celor care fac deja miscare, sa lase putin deoparte turele plictisitoare prin parcurile capitalei iar pe de alta parte celor care vor sa se apuce de alergat, sa o faca intr-un cadru natural deosebit. Un alt avantaj era faptul ca aveam sa descoperim locuri, de care cu siguranta auzisem, dar unde nu alergasem niciodata si care se dovedeau a fi mai mult decat la indemana pentru un antrenament de week-end. De fapt, ce mi-am propus
pentru 2014, este ca antrenamentul de la sfarsitul saptamanii sa se desfasoare intr-una din padurile din jurul orasului. Un astfel de antrenament te incarca de energie pentru saptamana ce urmeaza. Ca sa nu mai spun de beneficiile pentru articulatii, date de alergarea pe un astfel de teren vs. alergarea pe asfalt. Asadar, anul trecut in primavara am participat la editia pilot a Forest Run, care s-a desfasurat in padure la Cernica si pot spune ca a fost cursa mea de suflet, dintre toate concursurile din Bucuresti. O vreme numai buna de alergat, aer curat iar traseul a avut de toate: covor de crengi si frunze, noroi, ba chiar si un sant pe care trebuia sa-l sarim, pante si rampe dar si portiuni intregi de plat printr-o padure parca incremenita dar pe care veselia alergatorilor o trezea la viata. Editia pilot a avut doua probe: 21km si 6.5km insa ma bucur ca organizatorii au ales sa mearga in continuare cu acest proiect pe varianta de 10K, intrucat consider ca avem nevoie in peisajul competitional si de curse pe distante mai mici, nu doar semimaraton, maraton si ultramaraton (numarul lor crescand foarte mult in ultima perioada). Sa nu ma intelegeti gresit. Iubesc cursele lungi, imi place sa-mi testez limitele (care dupa parerea mea nu exista decat daca vrem noi sa existe), insa daca vrem sa creasca masa de alergatori in Romania, trebuie sa le oferim celor care acum descopera tainele alergarii competitii pe distante cat de cat accesibile.
Organizatorii Forest Run au inteles foarte bine acest lucru dand startul, in
luna decembrie 2013 la o serie de concursuri pe distanta de 10K, denumita sugestiv Forest Run Grand Prix, pe care urmau sa le organizeze in padurile de la marginea orasului. Conceptul competitiei era unul inedit si anume 6 etape, fiecare etapa avand un sistem de puctaj pentru primii 10 clasati si pentru cei aflati de la pozitia 11 in sus, punctele cumulandu-se de-a lungul etapelor. Mai multe detalii legate de Forest Run puteti gasi pe site-ul oficial dar si pe pagina de Facebook. Prima etapa Forest Run s-a desfasurat la Mogosoaia, pe un frig de crapau pietrele. Cu toate acestea,aproximativ 200 de alergatori au luat startul iar atmosfera a fost una “calduroasa”.
A urmat apoi etapa a doua, in padure la Pustnicu, o ramasita a ceea ce au fost odata Codrii Vlasiei, pe malul lacului Pasarea, intr-un cadru natural care mie mi-a placut la nebunie.
Week-endul acesta s-a desfasurat etapa a treia, in padurea de la Izvorani, etapa pe care as putea s-o numesc etapa olimpica Forest Run. Startul s-a dat de pe pista de atletism a complexului Olimpic “Sidney 2000”, a continuat pe o bucla de 3km prin padure, bucla ce trebuia parcursa de 3 ori, iar sosirea a fost tot pe pista de atletism. Din nou, am avut prilejul sa ma bucur de o alergare intr-o zona in care nu mai fusesem pana atunci. Traseul prin padure a fost 100% alergabil, pe zapada batatorita, dar iti puteai da seama cu usurinta de eforturile organizatorilor pentru a-l face sa arate astfel. Se vedeau urmele excavatorului care batatorise zapada de jumatate de metru astfel incat noi sa putem alerga in deplina siguranta. Din pacate, vremea in incalzire din ultimele zile incepuse sa topeasca zapada si personal am avut de cateva ori dificultati in mentinerea echilibrului, picioarele alunecand destul de tare pe unele portiuni, indiferent de incaltamintea de trail folosita. Am pornit in cursa cu un ritm de 4:18-4:20/km insa dupa prima bucla am alunecat pe o radacina iesita de sub zapada si pentru o clipa am avut impresia ca mi-am scantit glezna stanga. Am simtit pe moment o senzatie de disconfort si stiind ca peste doua saptamani plec in Sahara am incetinit ritmul, incercand sa-mi dau seama daca intr-adevar e o problema reala sau a fost doar socul resimtit de articulatii pe moment. In cele cateva minute in care am incetinit, am fost depasit de 10 alergatori (i-am numarat) si eram oarecum frustrat ca nu puteam sa mentin ritmul cu care plecasem. Insa pentru obiectivele mele de anul acesta, nu-mi puteam permite o accidentare chiar la inceputul anului, asa ca am continuat ca pe bucla a doua sa alerg precaut. Usor usor, senzatia de disconfort a disparut si la intrarea in bucla a treia am inceput sa accelerez si sa recuperez cat se mai putea din distanta pe care a aveau in fata cei care ma depasisera. In final, am reusit sa recuperez patru pozitii iar sosirea pe pista olimpica a fost una in forta, alimentat si de incurajarile
organizatorilor
.
Ca sa fac un rezumat al participarilor mele la Forest Run Grand Prix de pana acum: Etapa 1 Mogosoaia Timp: 44:33 Pozitie general 24 Pozitie categorie (masculin 18-39): 17 Etapa 2 Pustnicu Timp: 44:59 Pozitie general 26 Pozitie categorie (masculin 18-39): 19 Etapa 3 Izvorani Timp: 44:33 Pozitie general 22 Pozitie categorie (masculin 18-39): 16 Echipamentul de compresie de la CompresSport nu “m-a lasat” nici de data asta. Presimt ca vom fi cei mai buni prieteni anul acesta, intrucat ma simt extraordinar cu el, atat in timpul curselor cat si in perioada de recuperare de dupa. Urmatoarea etapa a Forest Run se va desfasura pe 1 martie la Scovistea iar detaliile vor fi anuntate in curand pe site-ul oficial. Va incurajez, chiar daca nu ati participat la primele 3 etape, sa incercati sa fiti prezenti pe 1 martie si de ce nu si la urmatoarele doua etape. Este un concurs foarte frumos organizat, de oameni inimosi si care se implica in ceea ce fac, iar atmosfera este una extraordinara. In plus, doamnele si domnisoarele n-au nici o scuza ca pe 1 martie sa nu-si ofere un Martisor in Alergare 🙂 Imi pare rau ca nu voi putea fi alaturi de voi si in etapa a patra, deoarece pe 1 martie dimineata voi fi in avionul care ma aduce din Sahara, insa voi fi cu gandul alaturi de voi. Nu pot decat sa felicit
organizatorii pentru seria de concursuri Forest Run si sa astept cu nerabdare sa ne surprinda si in etapele urmatoare cu trasee frumoase.
