Dupa cum v-am obisnuit deja din articolele precedente, incerc, atunci cand e posibil, sa-mi planific antrenamentele la ore cu temperaturi cat mai ridicate, pentru a simula cat de cat experienta din Sahara. Si spun cat de cat pentru ca, desi in timpul concursului vor fi intre 30-35°C, aerul in desert este uscat, deci e posibil sa nu simt acea senzatie de “toropeala” de care ma lovesc aici, din cauza umiditatii ridicate.
Cu toate acestea, o cursa de 42km la acele temperaturi presupune o pregatire fizica si mentala atenta, iar interpretarea semnalelor pe care ti le da organismul atunci cand nu mai poate continua, este foarte importanta. Cunoasterea limetelor propriului corp si deciziile pe care trebuie sa le iei intr-o astfel de cursa sunt esentiale, daca vrei sa ajungi la linia de sosire cu bine si sa te poti bucura pe deplin de reusita.
Desi citisem foarte multe articole ale altor temerari in curse similare, in care povesteau de importanta hidratarii corespunzatoare de-a lungul unor astfel de curse, nu am realizat cu adevarat ce inseamna pentru organism lipsa acesteia decat in urma cu cateva zile la un antrenament obisnuit in parcul IOR. Plecasem de acasa cu planul celor 15 km pe care trebuia sa ii alerg zilnic. Ceasul arata aproape ora 13, temperatura – aproape 36°C, cu alte cuvinte conditii excelente de simulare a cursei din Sahara. Imi luasem cu mine o sticla de 0.5 L de apa, gandindu-ma ca imi va fi suficienta pentru cele 5 ture de parc. Si, in plus, eu nu prea pot sa car lucruri dupa mine cand alerg. Asa m-am obisnuit in cei 6000 km alergati intr-un an si jumatate. Iar la concursuri exista punctele de hidratare, de cele mai multe ori aranjate de organizatori din 5 in 5 km. De aceea, la antrenamente nu am la mine decat cheile :D. In conditii de temperatura normala, nu simt nevoia de hidratare decat dupa 10, uneori chiar 15 km.
Insa, socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din … parc! 😀 Dupa numai o tura de lac (3.15km) reusisem sa termin sticla de apa si nu pentru ca mi-am propus, ci pentru ca organismul meu pierdea din ce in ce mai multe lichide prin transpiratie, lichide care trebuiau inlocuite. Am experimentat pentru prima oara de cand alerg o senzatie de deshidratare foarte ciudata. Eram ud de parca iesisem de sub dus, iar aerul de afara era pur si simplu fierbinte. Aveai senzatia ca respiri intr-un cuptor, sau o sauna. Te ardeau pur si simplu caile respiratorii. Si cum la vremea respectiva nu exista in parc nici o tasnitoare cu apa (ulterior a aparut primul astfel de aparat minune 🙂 ) am mai rezistat inca o tura si un pic, dupa care din pacate a trebuit sa renunt si sa ma indrept spre casa, simtindu-ma de parca as fi alergat 50 km nu 7.
Lectia zilei fusese invatata foarte bine. Hidratarea nu trebuie neglijata, mai ales cand se depune efort, la temperaturi extreme. Echilibrul nivelului de saruri si apa asigura continuitatea interna a organismului uman, mediul intern constant. Cea mai mare parte a organismului uman este compusa din apa. Fatul de 3 luni este format in proportie de 94%, noul-nascut in proportie de 72%, iar un adult în proportie de 50-60% din apa. Tulburarile echilibrului nivelului de saruri şi apa pot cauza situaţii grave. Lipsa de lichide poate conduce la pierderea cunoştinţei, soc. Setea este un semn important de atentionare: prin ea organismul nostru atentioneaza in legatura cu lipsa de lichide.
Dupa experienta “interesanta” din acea zi, am hotarat sa nu-mi lipseasca de pe checklist-ul pentru Sahara un Camelbak (un rucsacel, mic si usor cu sistem de hidratare). Cei care au facut maratoane montane, sau cei pasionati de biciclit stiu despre ce este vorba si ii recunosc utilitatea. Problema mea era ca nu eram obisnuit sa car dupa mine nici o sticla cu apa, daramite un rucsac in spate 😛 Insa, curand am trecut peste aceste, detalii nesemnificative, si dupa indelungi cautari pe site-uri de specialitate si citit review-uri m-am decis:
Bineinteles ca n-am avut stare si a doua zi l-am si cumparat si testat. In afara de zgomotul facut de apa care se “zbenguie” in rezervorul din spate, nerabdatoare sa fie bauta, n-am gasit dezavantaje. Iar avantajele sunt multiple: stabil si confortabil. Ofera spatii sigure pentru depozitare si hidratare pentru ture scurte de o zi. Rezervorul de 2 L asigura hidratarea pentru mai bine de 2 ore, spatele din Air Channel asigura circulatia aerului, buzunarul pentru rezervorul de apa pastreaza lichidul rece timp indelungat, banda reflectorizanta in fata si spate.
Este un accesoriu care nu trebuie sa lipseasca pasionatilor de miscare, fie ca este vorba de moutain bike, alergare, treking. Isi va arata utilitatea mai ales cand sursele de hidratare nu sunt disponibile si cu siguranta va veti felicita pentru ca l-ati luat cu voi.
Si, cum a fost pana la urma in Sahara? A iesit bine partea cu hidratatea?