Inceputul unui vis “verde” 2

1 ianuarie 2015, ora 8:00, undeva in cartierul Balta Alba

Deschid usa blocului in care stau si brusc narile mi se lipesc. Cele -20 °C  de afara ma fac sa umblu la baretele rucsacului ce-l am in spate, lipindu-l de corp, intr-un gest aproape instinctiv, de conservare. Pe strada nu este tipenie de om si tot ce se aude este scartaitul zapezii sub greutatea pasilor. Ramasitele pocnitorilor, rachetelor si petardelor sunt singurele pete de culoare pe zapada alba, inghetata, ce amintesc de petrecerea dintre ani.

Ma indrept cu pasi grabiti spre parcul IOR de unde avea sa inceapa o alergare speciala. Spun speciala dar si traditionala pentru ca este deja la a treia editie si sunt bucuros sa vad ca in fiecare an sunt persoane care vor sa sarbatoreasca in alergare prima dimineata din cele 365 ale unui nou an. Nu este o competitie, ci o alergare de placere printr-un Bucuresti amortit si inghetat, pe un traseu care trece prin toate cele 6 sectoare ale capitalei si face legatura intre o sumedenie de parcuri: IOR, Herastrau, Kiseleff, Politehnica, Opera, Cișmigiu, Izvor, Carol, Tineretului.

La 8:30, dupa urarile de “La multi ani” de rigoare, grupul de 10 nebuni frumosi paraseste parcul IOR indreptandu-se spre Herastrau, unde urma sa se faca jonctiunea cu alti 25 de alergatori. Dam drumul la ceasuri si pornim.

Rucsacul din spate imi aduce aminte ca pentru mine aceasta alergare are o semnificatie aparte. Sunt primii kilometri din cei peste 700 pe care ii voi alerga in urmatoarele trei luni cu un rucsac in spate a carui greutate va oscila intre 6 si 12 kg. De ce as vrea sa fac asta? Pentru ca face parte din pregatirea pentru Marathon des Sables, cursa de 250km din desertul Marocan, la care voi lua startul pe 3 aprilie si unde voi fi nevoit sa imi car tot echipamentul si mancarea pe parcursul celor 7 zile de alergare (astea sunt regulile cursei)

Anul acesta imi aduce cu el, doua provocari mari pentru care trebuie sa ma antrenez la modul cel mai serios, luand in calcul atat antrenamentele de alergare cat si de forta, dar si aspecte legate de nutritie si suplimentarea dietei cu vitamine, minerale si antioxidanti. Cele doua curse la care voi lua parte nu sunt “de joaca” si le voi trata ca atare, cu toata seriozitatea. Daca pe prima deja am mentionat-o, Marathon des Sables, a doua are loc in luna iunie, la Oradea si presupune parcurgerea urmatoarelor distante, in aceasta ordine si fara pauza intre probe: inot 3,8km – ciclism 180km – alergare 42km. Mai pe scurt, incerc sa duc la bun sfarsit o cursa de Ironman. Bineinteles, ca vor mai fi curse la care voi fi prezent la linia de start de-a lungul anului competitional 2015, insa acestea sunt cele principale.

Asadar, cu un rucsac de 6kg in spate si alaturi de prieteni veseli si vorbareti, nici n-am stiut cand am lasat in urma 10km si ne aflam deja in fata statuii Charles de Gaulle din parcul Herastrau, unde brusc, grupul s-a marit la 35 de persoane. Am ocupat prima banda de pe carosabil, nu de alta, dar masinile care treceau erau destul de putine si am constatat cu placere ca soferii ne claxonau si ne felicitau pentru ce facem. Probabil ca din masina, trebuie sa fi fost tare ciudat sa vezi o gasca de 35 de persoane care alearga in prima dimineata a anului nou, indurand o temperatura de minim istoric al ultimilor 50 de ani. Cu toate astea, ne urau “La multi ani” si ne claxonau in semn de respect.

Plimbarea de 30 de kilometri a continuat pe Kiseleff, podul Basarab, Cotroceni, Izvor, Parcul Operei, Palatul Parlamentului, Parcul Tineretului, Parcul Carol si inapoi in parcul IOR. A fost o alergare frumoasa dar destul de grea pentru mine, datorita greutatii din spate, insa am 3 luni la dispozitie sa ma obisnuiesc cu asta.

Prima fila din cele 365 ale cartii “Provocarile anului 2015” a fost scrisa alaturi de oameni dragi, intr-un oras linistit si cu gandul la celelalte 364 care de abia asteapta sa fie scrise. Sunt convins ca la sfarsitul anului va iesi o poveste grozava si va indemn si pe voi sa incepeti sa lucrati la cartea voastra.

Si pentru ca faptele bune nu trebuie sa lipseasca din orice best seller, anul acesta voi dedica toate cursele mele Asociatiei ViitorPlus si proiectului lor Padurea Copiilor, prin care si-au propus sa planteze cate un copacel pentru fiecare nou nascut din Romania. Si nu numai ca si-au propus dar o fac si foarte bine, suprafata impadurita in ultimii 7 ani fiind de peste 37 de hectare, indeosebi in zonele aride din sudul Romaniei.

Prin participarea mea la Marathon des Sables, vreau sa trag un semnal de alarma asupra desertificarii sudului Romaniei si cum putem sa ne implicam fiecare dintre noi pentru a ne asigura noua si copiilor nostrii un viitor “verde”. Mai multe detalii despre cum puteti fi de ajutor gasiti pe pagina mea de pe platforma Galantom.

Va doresc un an nou cu spor(t) in toate!
Andrei.

Photo credits: Radu Cristi