Cu mare tristete am primit ieri, din partea organizatorilor maratonului din Sahara, vestea amanarii cursei pentru o data inca neconfirmata. Datorita conflictelor din Algeria din ultimele saptamani, intreaga zona a devenit o zona nesigura pentru organizarea unei eveniment ce ar fi trebuit sa adune alergatori din peste 20 de tari. Intregul comunicat il puteti citi aici.
Vestea asta m-a lovit ca un traznet si, desi a venit pe la pranz, de abia acum am avut puterea sa trag adanc aer in piept si sa ma asez sa scriu “pe hartie” cateva ganduri. Nu am cuvinte sa va spun ce simt in momentele astea, dupa ce am alergat 3353 de kilometri din cei 3600 care ar fi trebuit sa se termine pe nisipurile Saharei. Si-mi era si-asa din ce in ce mai greu sa ma mobilizez dimineata si sa ies la alergat.
Insa daca este ceva ce am invatat din ultimele luni de alergare aproape zilnica este urmatorul lucru: ce nu te omoara te intareste!
Drept pentru care va promit ca voi termina si cei 250 de kilometri ramasi de alergat din cei 3600!
Pentru ca am pornit acest proiect nu pentru mine, ci pentru ca acei copilasi de la Marie Curie sa poata avea viata pe care o merita! Am facut o promisiune fata de mine in primul rand si fata de asociatia Inima Copiilor ca voi face tot ce pot sa ii ajut sa cumpere scanerul retinian RetCam pentru cei mici. Si va spun ca vom lua RetCam. Asta nu se amana! Si eu, si Inima Copiilor, si voi stim ca e nevoie de RetCam. Si-l vom lua, cum am promis si cum ne-ati ajutat!
Am promis si ma voi tine de cuvant! Am sa alerg cei 250 de kilometri ramasi, iar pe 25 februarie, in loc sa alerg un maraton in Sahara, voi alerga 42 de kilometri, aici, in Romania, alaturi de voi, toti cei care m-ati incurajat si sustinut in lunile astea. Nu m-am gandit unde si cum. Inca sunt destul de ametit dupa aflarea vestii (stiti cat mi-am dorit sa alerg cursa asta in desert). Cu siguranta, insa, pe 25 februarie voi alerga ultimii 42 de kilometri din drumul spre Sahara alaturi de voi!
Proiectul nu se termina aici! Proiectul se va termina cand impreuna vom reusi sa cumparam aparatul medical care va salva de la orbire sute de nou nascuti anual. Va multumesc celor care ati fost alaturi de noi de la inceputul proiectului si va rog sa ne fiti in continuare alaturi si sa donati pentru aceasta cauza importanta. Sunt convins ca impreuna vom reusi sa ducem la capat acest proiect!
Contributia voastra, ajutorul vostru, asa cum l-am masurat noi in kilometri, asta este ceea ce poate schimba destinele copiilor amenintati sa nu vada niciodata! Pentru ajutorul asta va multumim din inima!
Nu fi trist Andrei, campania si eforturile facute de tine pentru Inima Copiilor raman chiar daca se tine sau nu maratonul din Sahara.
Iar in cazul in care pana la urma nu se va mai organiza propun sa facem un maraton aici la noi unde sa ne strangem cat mai multi care sa purtam insemnele campaniei (pun pariu ca maroritatea alergatorilor din Bucuresti si nu numai se vor alatura), sa punem o taxa de participare care sa fie donata in intregime in scopul campaniei si sa incercam sa atragem cat mai multi oameni la acest eveniment.
Toate cele bune,
Dragos