O sa incerc sa va tin la curent cu aventura celor 1050km, publicand cate un articol scurt, insotit de cateva poze din ziua respectiva. Sa-mi iertati stilul poate mai grabit, insa dupa 8h-8h:30m de efort tot ce imi doresc este o un dus si o mancare calda.
Asadar, astazi dimineata, la ora 8 s-a dat startul cursei caritabile 1000km Balkan Charity Challenge din fata sediului Unicredit de pe Bdul Expozitiei din Bucuresti. Vreau sa va marturisesc de la inceput ca am avut ceva emotii pentru ca probabil nu realizam in ce m-am bagat.
Pe scurt datele “problemei” sunt urmatoarele: 640km de ciclism Bucuresti – Sofia in 4 zile (in medie de 160km/zi) si 410km alergare Sofia-Bucuresti in 7 zile (in medie 60km/zi). Dragut, nu?
Pe langa latura pur nebuneasca si de-a dreptul masochista a acestei curse, mai exista si o latura caritabila. 20 de ONG-uri din Romania si 4 din Bulgaria cu proiecte dintre cele mai variate (sociale, medicale, de mediu) sunt sprijinite prin atragerea de donatii de catre participantii la cursa. Practic, fiecare dintre noi, avem un profil de fundraiser pe site-ul competitiei (www.1000balkan.com) unde oricine poate fi alturi de noi si de cauzele pe care le sustinem, prin donatii.
Efortul meu de anul acesta, vine in sprijinul ViitorPlus si proiectului lor Padurea Copiilor, prin care isi propun sa planteze cate un copacel pentru fiecare nou nascut din Romania, mai ales in zonele despadurite din sudul Romaniei. Scopul meu este sa stang 1200 de euro, reprezentand 1200 de copacei plantati si ingrijiti pana ajung la maturitate. Puteti “planta” un copacel printr-o donatie de aici
Despre ziua de astazi pot spune ca a fost ziua cu cea mai lunga distanta din toate cele 11 zile de concurs, respectiv parcurgerea a 189km cu bicicleta din Bucuresti si pana la Turnu Magurele. A fost cea mai mare distanta pedalata de mine pana acum (precedenta fiind de 130km). Vremea a avut grija de noi, in sensul ca n-a plouat. Insa a fost foarte frig iar vantul batea din toate partile numai din spate nu
Foto: Cristina Bobe
Traseul a fost destul de plat ca profil, insa calitatea asfaltului ne-a zdruncinat destul de serios. Picioarele imi sunt bine, musculatura n-are nimic, insa oasele bazinului (ca sa ma exprim elegant) sunt in pom, de la saltatul in sa, din cauza denivelarilor. Sper ca maine sa mai pot urca pe bicicleta. Azi am avut o singura pereche de pantaloni de ciclism cu bazon, care teoretic ar fi trebuit sa mai atenueze din socuri. Maine o sa imbrac toate cele 3 perechi pe care le am, una peste alta :))
Foto: Cristina Bobe
Concluzia primei zile din aceasta nebunie este una singura: solicitant si pe alocuri extenuant. Insa de abia e prima zi. Mai am 10 zile timp sa ma plang Maine ma asteapta un traseu putin mai scurt, Turnu Magurele – Calafat (173km) si sper eu o vreme mai frumoasa ca astazi. Va imbratisez cu drag.