Totul a inceput acum 8 luni cu o promisiune. O promisiune facuta asociatiei Inima Copiilor ca ii voi ajuta sa adune banii necesari cumpararii unui aparat medical despre care aflasem ca poate salva sute de nou nascuti anual de la o viata in intuneric. Vizitand sectia de terapie intensiva nou-nascuti de la spitalul de copii Marie Curie si vazandu-i pe micutii de numai cativa zeci de centimetri cum se luptau sa traiasca fiind mentinuti in viata de o multime de aparate am hotarat ca este momentul sa ajut. Acea zi pot sa spun ca mi-a schimbat viata si din momentul acela nu mai era cale de intoarcere. Trebuia sa fac ceva. Gandul ca intr-o zi voi fi parinte si ca poate voi fi nevoit sa imi privesc neputincios copilul cu disperarea pe care am vazut-o in privirile parintilor din sala de asteptare a sectiei de terapie intensiva, nu-mi dadea pace. Imaginile acelei vizite la spital m-au chinuit multe zile dupa si aveau sa-mi fie motivatie de-a lungul urmatoarelor 8 luni, atunci cand mi-a fost mai dificil.
In primavara anului trecut, imi propusesem ca in februarie 2013 sa alerg la Sahara Marathon, o cursa in desertul Algeriei. Era o cursa despre care citisem in relatarile altor maratonisti romani si care ma atragea din ce in ce mai mult. 42 de kilometri de alergare pe nisipurile Saharei. Era o provocare pentru mine si o experienta de viata. Incepusem sa alerg mai serios de un an de zile si aveam deja alergate 5 maratoane si multe alte curse mai scurte. Tin minte ca, intr-o seara, uitandu-ma pe site-ul Sahara Marathon cautand informatii despre competitie, participanti, data la care urma sa se tina, mi-a venit ideea cum as putea sa ajut asociatia Inima Copiilor sa adune fondurile necesare cumpararii RetCam. Am masurat pe harta distanta in linie dreapta intre Bucuresti si Tindouf (Algeria) – locul desfasurarii Sahara Marathon si am descoperit ca sunt 3558 km, iar cu cei 42 din ziua maratonului, 3600. Din momentul acela am stiut ca asta vreau sa fac in urmatoarele 8 luni. Si anume, sa alerg cei 3600 km pana in Sahara pentru Inima Copiilor, incercand sa atrag cat mai multe donatii, iar cu banii obtinuti sa putem cumpara acel aparat medical fara de care multi nou nascuti, ar fi putut orbi. Facandu-mi un calcul simplu a ceea ce ar fi insemnat pentru mine acest lucru am realizat ca urma sa alerg aproximativ 15 kilometri, in fiecare zi, timp de 254 de zile! Un gand nu tocmai usor de “digerat” si deloc atragator la prima vedere. Insa m-am decis intr-o clipa sa accept provocarea facuta mie in primul rand si asa s-a nascut proiectul “Andrei Gligor pana in Sahara”. Si inca un amanunt deloc de trecut cu vederea. Cei 29.000 de euro (costul RetCam) urmau sa fie stransi din “vanzarea” kilometrilor alergati de mine. Un proiect destul de simplu ca si idee: eu urma sa alerg cateva mii de kilometri, lumea urma sa cumpere kilometri alergati de mine si impreuna ajutam asociatia Inima Copiilor sa cumpere aparatul medical de care nou-nascutii de la Marie Curie aveau atata nevoie.
Si uite asa, pe 16 iunie am luat startul in cea mai importanta cursa a vietii mele, o aventura care m-a dus de multe ori la extreme intre bucurie si deznadejde, intre fericire si oboseala, intre dorinta de a merge mai departe si dezamagire (in perioadele in care donatiile stagnau), insa gandul meu a fost tot timpul la Inima Copiilor si micutii de la spital, oferindu-mi motivatia necesara sa mai fac inca un pas. Au fost zile in care pur si simplu nu mai vroiam sa ies din casa stiind ca am de alergat inca 15 si inca 15 kilometri, dar sprijinul si suportul vostru, al tuturor celor care m-ati incurajat a contat enorm pentru mine. Nici nu va puteti inchipui miracolul pe care il au niste cuvinte frumoase spuse in momentele dificile, donatiile care au venit dupa lungi perioade de pauza cand incepusem sa ma descurajez si sa cred ca efortul meu va fi in zadar! As vrea sa va pot descrie fiecare zi din cele peste 250 de alergare continua pentru ca nici una parca nu a semanat cu cealalta. In fiecare am avut parte de trairi diferite, fiecare zi a fost o provocare insa toate au avut un numitor comun: ma trezeam in fiecare dimineata cu gandul ca trebuie sa mai alerg inca 15 kilometri pentru Inima Copiilor!
Trebuie sa va inchipuiti dezamagirea pe care am simtit-o, cand dupa 7 luni si mai bine de 3000 de kilometri alergati, am primit de la organizatorii Sahara Marathon vestea amanarii cursei din cauza conflictului de la granita de vest a Algeriei, zona de desfasurare a maratonului. Imi aduc aminte ca in ziua aceea aproape ca n-am vorbit cu nimeni. Eram daramat, atat fizic din cauza oboselii acumulate cat si psihic, iar faptul ca nu stransesem la acea data nici jumatate din suma necesara achizitionarii RetCam ma intrista si mai tare. Ii multumesc din suflet sotiei mele, care de fiecare data cand mi-a fost greu in aceasta perioada a stiut sa ma linisteasca, sa ma faca sa gandesc pozitiv si sa ma incurajeze sa duc la capat acest proiect. Suportul familiei in “aventuri” de acest gen este extrem de important si sunt convins ca mi-ar fi fost mult mai greu fara.
Dupa cateva zile de la aflarea vestii amanarii maratonului din desert, mi-am adunat gandurile si am inceput impreuna cu cei de la Inima Copiilor sa regandim finalul acestui proiect, si anume ultimii 42 de kilometri care ar fi trebuit alergati in Sahara. Noua sectie de terapie intensiva nou-nascuti pe care o contruiesc in prezent Inima Copiilor era locul cel mai potrivit pentru incheierea acestei alergari nebune. In definitiv pentru acei copii am pornit acest proiect. Si mai mult decat atat, dupa cumparare, Ret Cam urmeaza sa fie instalat pe unul din etajele acestei noi sectii de terapie intensiva, care va fi data in folosinta in vara acestui an. Din ce in ce mai mult incepea sa-mi placa noua locatie pentru alergarea ultimilor kilometri. In Sahara as fi alergat de unul singur, pe cand asa puteam fi inconjurat de prieteni si familie, de voi toti, cei care m-ati sustinut si incurajat timp de 8 luni.
Astfel, pe 23 februarie, la primul nivel al cladirii in constuctie de terapie intensiva nou-nascuti de la spitalul Marie Curie, emotionat si fericit, incepeam sa alerg ultimii 42 de kilometri din cei 3600. Era un loc inedit pentru a alerga un maraton: pe o banda de alergare, pe un santier, la 4 grade celsius! Un pic diferit fata de cele 40 de grade din Sahara 🙂 Cred ca a fost cel mai frumos maraton alergat de mine pana acum, pentru ca am fost in permanenta inconjurat de prieteni care fie au alergat pe cele doua benzi amplasate in stanga si in dreapta mea, fie au rezistat eroic timp de 4 ore frigului si umezelii aplaudandu-ma si incurajandu-ma. Si toate astea pentru ca au vrut sa-mi fie alaturi, sa-mi arate ca nu sunt singur in acest demers al meu si cel mai important, sa arate ca le pasa. Le pasa ce se intampla cu copiii nostri si au inteles cat de important este sa avem copii sanatosi. I-am avut alaturi si pe Marian Dragulescu campion mondial la gimnastica si Monica Rosu multipla campioana olimpica la gimnastica, care au tinut sa alerge cativa kilometri si sa ma sustina.
Dupa 4 ore de alergare pe banda, cand ma apropiam de final, ma incercau sentimente contradictorii: pe de o parte ma bucuram enorm ca reuseam sa termin aceasta cursa infernala de 3600 de kilometri, dar pe de alta parte aveam un gol in stomac pentru ca stiam ca ceva o sa imi lipseasca. Grupul de sustinatori se adunase in spatele meu tinand in maini foi de hartie pe care scrisesera 3 6 0 0 ! Si au inceput numaratoarea inversa 10,9,8 …3,2,1 ! In momentul in care am terminat, Serban Damian mi-a inmanat o cupa din partea Ro Club Maraton pe care scrie “Din inima, pentru un sufletist! – RoClub Maraton alaturi de Andrei in drumul sau de 3600 km”. O surpriza neasteptata pentru care multumesc RoClub Maraton si oamenilor minunati pe care i-am intalnit in ultimul an, de cand fac parte din acest club. Au urmat pupaturi, poze si imbratisari. Eram obosit dar fericit ca am reusit sa duc la bun sfarsit acest proiect.
As vrea sa multumesc din suflet sponsorilor care s-au alaturat efortului si dorintei mele de a ajuta asociatia Inima Copiilor: Raiffeisen Bank, Romkuvert, Unilever, DA Communication, Isra Center, precum si partenerilor care ne-au ajutat de-a lungul proiectului: RoClub Maraton, Sky Wellness, Oracle, Superfit.ro, Respiracorect.ro, Glazeon, 168sport.ro, TheGym si AutoGrand.
Calde multumiri DIGI24 si intregii echipe a emisiunii Tinerete fara batranete, care au fost alaturi de mine de la inceputul proiectului si care la final au tinut sa-mi fie alaturi si pe banda, alergand impreuna cu mine cativa kilometri: Monica, Izabela, Cristina si Adi.
Multumesc domnului doctor Catalin Cirstoveanu, seful sectiei de terapie intensiva nou-nacuti de la spitalul Marie Curie, care a tinut sa alerge ultimii 5 kilometri cu mine, pentru tot ce face pentru micutii cu probleme de care are grija!
Si nu in ultimul rand as vrea sa va multumesc voua dragilor! Celor care cititi acum aceste randuri, celor care ati cumparat din kilometrii alergati de mine, facand ca acest proiect sa prinda contur! Va multumesc din inima si va promit ca noua sectie de terapie intensiva nou-nascuti va avea RetCam! Iar voi veti sti ca ati ajutat la cumpararea lui! 10.000 de euro ne mai despart de achizitionarea lui. Eu mi-am tinut promisiunea si am alergat cei 3600 de kilometri. N-a fost usor deloc insa am facut-o din tot sufletul! Voi mai puteti cumpara cei 1100 de kilometri ramasi de “vanzare” si care completeaza suma de care mai avem nevoie.
Va multumesc si va imbratisez pe toti!